… ma cert, ridic tonul, parasesc locul faptei trantind usile în urma mea..dar apoi..poti fi sigur ca ajung acasa si ma gandesc la acea situatie,la tine,poate chiar ajung sa fac ce altii nu fac "nicioada", ajung sa plang.Şi apoi incep sa scriu, in timp ce ascult muzica. Sau incep sa povestesc cuiva. Depinde de situatie. Si nu, nu deformez povestea. Incerc sa prezint faptele obiectiv. Daca mai adaug cateva adjective neplacute la adresa ta, inseamna ca sunt doar nervoasa. In sufletul meu stiu ca nu esti asa cum te numesc eu in obraznicia, nesimtirea şi nervozitatea mea. S-ar spune ca sunt groaznica şi imposibil de impacat. Dar nu-i adevarat.Cand moralul meu e la pamant e de ajuns sa ma iei in brate sau sa-mi spui ceva dragut. Poate fi o replica funny, poate fi un “iarta-ma” sau poate fi doar un zambet nevinovat insotit de un pupic. Sunt extrem de usor de impacat, in ciuda aparentelor. Nu trebuie sa-mi iei in seama cuvintele cand am nervi.Si niciodata, dar NICIODATA sa nu pleci de langa mine, desi iti voi cere asta. Prezenta ta m-ar ajuta mult. Poti sta langa mine si atat. Nu trebuie sa vorbim.Chiar de loc. Linistea aia spune mai multe decat am putea spune noi vreodata prin cuvinte.
