…rasarituri care ma trimit inapoi spre visare, din nou in asternutul cu miros de flori de camp, departe de zorii unei zile noi invelite in fum si aglomeratie urbana, pe care incep sa le simt mai aproape de mine chiar si cand ma cuprinde intunericul. Sunt…
…luni pe care le astept in prag, le privesc in dimineti si le caut seara, de care ma leaga amintiri si drumuri pe care le-am colindat doar pentru a ma mai uita inca odata in urma, pe care inca le mai caut prin calendar sperand ca le voi gasi cat mai curand. Sunt…
…nume pe care nu le pot uita, mi le intiparesc in minte si sunt un ziar, le scriu monologul zilnic, le citesc povestea inainte de somn, care ma fac sa simt “acasa” chiar si cu gandul la ele, pe care le-am inregistrat undeva in inima departe si e cale lunga pana la ele. Sunt…
…sentimente pe care le aprob si le dezaprob, pe care le mint si pe care le caut in zadar intr-un cerc din care cu orbire nu ma vreau sa ies, de care nu scapam nici de am vrea, pe care copiii din noi le simt si sunt veseli si soarele rasare timid si pe strada noastra. Sunt…
…ingeri in care nu credem, dar undeva stim ca exista, pe care ii chemam si credem ca ei sunt chiar de intalnim doar niste oameni care ne schimba si ne deschid noi cai spre a zbura spre cer, de care radem fara sa stim de ce, cu toate ca ei si-au ranit aripile pentru noi. Sunt…
…zile in care fugim de realitate si ne ascundem dupa masti pe care le gasim in vreun teatru parasit de la marginea orasului si suntem singurii spectatorii la piesa noastra, de care nu ne putem desparti si intoarcem clepsidra pe orizontala si timpul e oprit…ireal. Sunt…
…prieteni pentru care ne luptam sa cladim totul in mii si mii de minute si ii pierdem in doar cateva secunde, de care nu am vrea sa ne separam vreodata, pentru care lacrimi au curs, pe care ii vrem mereu aproape macar si amintirea lor sa strabata anii. Sunt..
…focuri care se aprind in noi si care ard mocnit, pe care le aprindem la o seara cand ne ducem si privim de sus lumea si, Doamne, ce mica e si noi cum parem ca suntem stapanii ei si ne mintim frumos si credem. Sunt…
…eu sau poate ca tu, unul munte de piatra si celalalt stanca pierduta prin ceata, poate ca niste calatori ai nimanui, sau umbland desculti pe pamantul ars de caldura, poate ca ne pierdem printr-un targ de oameni si suntem prea departe de acasa, dar pana la urma suntem doar niste taceri din niste povesti de demult
