De fiecare data ai vrut mai mult ; desi nu te cunosteai pe tine insuti. Era ciudat, erai constient de ce faci, dar nu te puteai opri..vroiai mai mult, mult mai mult. Ai trecut peste faza asta, dar au venit alte ganduri, alte tentatii. Te-au bantuit persoane din trecut, suflete abandonate,probabil. Ai plans ?! Da.. dar acum cum iti este? Acum cand privesti prin lacrimile uscate ?! Acum cand vezi prin ele doar ruine.. simti ca clachezi.. si nu e nimeni alaturi de tine ca sa franeze sau sa accelereze..