Dupa mult timp...si dupa 15 minute incercand sa imi aduc aminte parola de la blog....
Am ajuns la concluzia ca sunt masochista. Va voi da cateva dintre indicii.
Cel putin o data sau, in varianta agravata, in mod constant:
Ai ales calea cea mai grea, oamenii cei mai dificili si complecsi (aia care te duc de la agonie la extaz si inapoi in mai putin de un minut, aia care dau cu tine de pamant si apoi te ridica pana la cer), tot ce te chinuieste.
Ai preferat un adevar ce suna prost in fata unei minciuni frumoase,
Ai suferit din dragoste si ai facut pe altii sa sufere,
Ai carat bagaje grele ca sa nu ceri ajutor,
Ai fost singur(a) cand aveai multe posibilitati de a fi cu cineva,
Ai renuntat la petreceri, intalniri si somn ca sa inveti,
Ai lucrat de dimineata pana noaptea si ai plecat plangand de acolo, dar ai luat-o de la inceput in dimineata urmatoare,
Te-ai indragostit, dar nu ai spus-o si nu ai aratat-o pentru ca nu erai sigur(a) ca e reciproc,
Ai facut multe exercitii de vointa, ca sa iti dovedesti ca poti
Ai vazut oameni dragi suferind si ai incercat sa nu arati ca suferi mai tare decat ei,
Ai plecat cand ai fi vrut sa ramai si ai ramas in urma plangand cand au plecat altii…
Ai facut greseli pe care le-ai repeta pentru ca nu le regreti,
Ai crezut in oameni care te-au dezamagit si ai continuat sa crezi in ei,
Ai iertat cand trebuia sa nu o faci si ai ierta din nou,
Ai facut totul din convingere chiar daca stiai ca vei fi judecat(a) mai tarziu,
Ai facut greseli si le-ai recunoscut, chiar daca stiai ca aveau sa distruga ce cladisei pana atunci,
Ai preferat imperfectiunea unei lumi care traieste in fata perfectiunii unei lumi artificiale,
Ai urat prieteniile de conjunctura si ai ramas selectiv(a) cu cei din jurul tau,
Ti-ai asumat simpatiile si antipatiile si le-ai recunoscut fara sa-ti pese de consecinte,
Ai ramas detasat privind spectacolul din fata ta...ruland in fiecare zi. Aceiasi actori, aceleasi roluri, nu esti tu regizorul, ci doar spectator.
Ai ajuns si tu la aceeasi concluzie?
vineri, 17 septembrie 2010
Stau de o ora si ma holbez la monitor, gandindu-ma cum sa scriu asta. Tamplele ma ard, nu mai vad clar, mirosul de cafea de la a nspea cana bauta azi ma mai dezmorteste putin, dar intrebarea asta nu imi da pace de o ora : cine esti tu pentru mine?.... de ce ma intreb asta? Simplu : din cauza ei.
Ne stim de cativa ani buni deja, am impartit bune si rele, am ras mult impreuna, m-ai ascultat mereu…. crezi ca ma cunosti, cred ca te cunosc ; acum ca am aflat despre ea, oare te cunosc cu adevarat? De cand am aflat despre ea si ce a insemnat ea pentru tine, perspectiva mea asupra ta s-a rasturnat complet ; te vad in alt fel, te percep in alt fel….incerc sa te vad prin intermediul si influenta ei asupra ta….si ma deprima cumplit, deoarece aveati mult mai multe in comun decat vei avea vreodata cu mine ; ai spus odata ca in afara de muzica, nu va lega nimic…. oare? Eu vad si alte punti de legatura : carti, preocupari, stil de viata, mod de gandire ; sunt multe punti de legatura sufletesti (stii ca muzica si cartile sunt vitale pentru mine, stii ca ele vorbesc pentru mine, ca nu pot fara ele ; poate nu sunt mijloace de comunicare decisive pentru tine, dar pentru mine sunt, versurile unei melodii pot spune mai multe decat un roman intreg), asa ca vrei sa spui ca numai muzica v-a legat? Intuitia nu m-a inselat vreodata si nu cred ca o face in cazul asta….a fost mai mult intre voi decat vrei sa recunosti, dar nu vrei sa spui, pentru ca stii cat de mult ma va rani, cred ca banuiesti ce cicatrice imensa mi-ai lasat in suflet cand ai spus ca la inceput nu am fost decat o simpla curiozitate pentru tine, o mica provocare, un premiu de consolare dupa ce pierdusei titlul cel mare…..oricum nu mai conteaza, “ea e trecutul, tu esti prezentul, nu mai despica firul in o mie!”. Si nici nu am mai facut-o, dar de fiecare data cand ii aud numele,ii citesc afirmatiile intelepte despre autocunoastere si profunzimea sufletului, ei bine, imi aminteste de voi doi si curiozitatea aia bolnava ma face sa caut in sufletul tau usa aia pe care scrie “Accesul interzis in afara persoanelor autorizate” in spatele careia stati voi doi undeva, candva in timp….si ma seaca de energie, si sufletul mi se strange ghem si ma intreb in ce consta fascinatia ei asupra ta, fascinatie care te atrage si hipnotizeaza chiar si acum, fascinatie pe care nu o regasesc in ochii tai cand ma privesti.
Da, sunt multe usi inchise in ochii tai, stiu ca nu am voie sa privesc, stiu ca nu am voie sa intreb. Am invatat prea bine sa iti evit privirea, atat de bine, incat nici nu te mai cunosc azi…..nici nu stiu daca am facut-o vreodata….Stiu, iubirea gaseste si alte mijloace de a lega doi oameni in afara de muzica, mod de gandire, stil de viata, carti…..dar nu pot sa nu ma vad ca pe un premiu de consolare, cand intuiesc atata regret si jind in spatele usii cu numele ei. De ce? Pentru ca ea a plecat spre zari mai senine si autocunoastere, iar eu sunt singura care a ramas, care a ales sa stea.
Am baut ultima gura de cafea rece, iar focul din tample s-a mutat in piept si arde,arde……doare rau, dar imi place…la modul voluptuous, macabru si masochist. Maine o sa imi treaca, pentru ca o sa ma saruti si o sa imi spui ca numai prezentul conteaza, iar eu o sa zambesc si o sa ma consolez rapid cu minciuna, pentru ca stii sa o spui atat de frumos! Dar intrebarile raman : cine esti tu pentru mine, eu pentru tine, cine suntem noi?
Ne stim de cativa ani buni deja, am impartit bune si rele, am ras mult impreuna, m-ai ascultat mereu…. crezi ca ma cunosti, cred ca te cunosc ; acum ca am aflat despre ea, oare te cunosc cu adevarat? De cand am aflat despre ea si ce a insemnat ea pentru tine, perspectiva mea asupra ta s-a rasturnat complet ; te vad in alt fel, te percep in alt fel….incerc sa te vad prin intermediul si influenta ei asupra ta….si ma deprima cumplit, deoarece aveati mult mai multe in comun decat vei avea vreodata cu mine ; ai spus odata ca in afara de muzica, nu va lega nimic…. oare? Eu vad si alte punti de legatura : carti, preocupari, stil de viata, mod de gandire ; sunt multe punti de legatura sufletesti (stii ca muzica si cartile sunt vitale pentru mine, stii ca ele vorbesc pentru mine, ca nu pot fara ele ; poate nu sunt mijloace de comunicare decisive pentru tine, dar pentru mine sunt, versurile unei melodii pot spune mai multe decat un roman intreg), asa ca vrei sa spui ca numai muzica v-a legat? Intuitia nu m-a inselat vreodata si nu cred ca o face in cazul asta….a fost mai mult intre voi decat vrei sa recunosti, dar nu vrei sa spui, pentru ca stii cat de mult ma va rani, cred ca banuiesti ce cicatrice imensa mi-ai lasat in suflet cand ai spus ca la inceput nu am fost decat o simpla curiozitate pentru tine, o mica provocare, un premiu de consolare dupa ce pierdusei titlul cel mare…..oricum nu mai conteaza, “ea e trecutul, tu esti prezentul, nu mai despica firul in o mie!”. Si nici nu am mai facut-o, dar de fiecare data cand ii aud numele,ii citesc afirmatiile intelepte despre autocunoastere si profunzimea sufletului, ei bine, imi aminteste de voi doi si curiozitatea aia bolnava ma face sa caut in sufletul tau usa aia pe care scrie “Accesul interzis in afara persoanelor autorizate” in spatele careia stati voi doi undeva, candva in timp….si ma seaca de energie, si sufletul mi se strange ghem si ma intreb in ce consta fascinatia ei asupra ta, fascinatie care te atrage si hipnotizeaza chiar si acum, fascinatie pe care nu o regasesc in ochii tai cand ma privesti.
Da, sunt multe usi inchise in ochii tai, stiu ca nu am voie sa privesc, stiu ca nu am voie sa intreb. Am invatat prea bine sa iti evit privirea, atat de bine, incat nici nu te mai cunosc azi…..nici nu stiu daca am facut-o vreodata….Stiu, iubirea gaseste si alte mijloace de a lega doi oameni in afara de muzica, mod de gandire, stil de viata, carti…..dar nu pot sa nu ma vad ca pe un premiu de consolare, cand intuiesc atata regret si jind in spatele usii cu numele ei. De ce? Pentru ca ea a plecat spre zari mai senine si autocunoastere, iar eu sunt singura care a ramas, care a ales sa stea.
Am baut ultima gura de cafea rece, iar focul din tample s-a mutat in piept si arde,arde……doare rau, dar imi place…la modul voluptuous, macabru si masochist. Maine o sa imi treaca, pentru ca o sa ma saruti si o sa imi spui ca numai prezentul conteaza, iar eu o sa zambesc si o sa ma consolez rapid cu minciuna, pentru ca stii sa o spui atat de frumos! Dar intrebarile raman : cine esti tu pentru mine, eu pentru tine, cine suntem noi?
sâmbătă, 31 iulie 2010
Life changes every minute of every day. You lose friends. You gain friends. You realize your friend wasn’t ever really your friend, and that person you used to hate can make a really good friend. You look for love. You find love. You lose love. You realise all along that you’ve been loved. You laugh. You cry. You laugh so hard that you cry. You do this, you do that. You really wish you hadn’t done that. You then learn from that and are glad that you did. You have your ups. You have your downs. You see good movies. You see bad movies. You wonder if your life is just one big movie. You look at others and wish you were them. You then realise who they are and are glad that you’re you. You love life. You hate life. In the end you just find yourself happy to be living life, no matter what’s thrown at you.
sâmbătă, 19 iunie 2010
Câteodată îmi vine pur şi simplu să scriu. Aş vrea, totuşi, să scriu despre atâtea încât nu mă pot hotărî dacă să ofer prioritate unui gând sau unui fluture din stomac.
Rămân adesea cu privirea sprijinită pe un punct fix de care fac abstracţie, iar dacă se întâmplă să fiu întrebată la ce mă gândesc, îmi dau seama că am în minte tot şi-i aşa de greu de explicat încât spun că n-am nimic.
Am sufletul plin de sferturi de griji şi jumătăţi de speranţe.
Şi aştept.
Aştept să se transforme orele în zile şi zilele în paşi. Doi hotărâţi înainte, apoi unul emoţionat înapoi.
Da…probabil că mi-e teamă, probabil că mă bucur şi probabil că abia aştept.
E ca atunci când ţi-e dor de ceva ce n-ai văzută niciodată…
joi, 17 iunie 2010
Te simti implinit cand lovesti pe cineva cu indiferenta si vezi ca il doare si vezi ca tot pune intrebari, vrea sa se bage in seama, in discutie si tu tot la fel, raspunsuri seci si superioare. Intrebare si un raspund de 2 cuvinte, se mai incearca odata, la fel! Dupa o astfel de scena tu spui ca te plictisesti si pleci dar eu stiu ca iti era jena de ce ai facut si te-ai simtit un gunoi de persoana. In fine,si eu sunt indiferenta si stiu ca te doare,dar voi continua asa pana o sa imi spui tu cu ce ai gresit.
Cand nu stiu ce vreu sa spun..ma joc..
Sa oferi, ce simplu. Sa speri, ce banal. Sa vrei, ce crud. Sa poti, ce greu. Sa iubesti, ce rar. Sa zbori, ce miracol. Sa plangi, ce scuza. Sa alergi, ce descatusare. Sa razi, ce forta. Sa cauti, ce destin. Sa suferi, ce trist. Ce simplu sa oferi speranta banalitatilor. Ce crud sa vrei descatusarea plansului. Ce rar sa iubesti destinul Zburatorului. Ce trist sa cauti forta rasului. Si atat. Sa cauti, sa vrei, sa speri, sa plangi, sa alergi. Sa iubesti, sa razi, sa zbori, o alta categorie, mai redusa. Redusa si reductibila. Sa incerci, prea des. Sa amani, ce pericol. Sa uiti, ce dar. Sa distrugi, ce sens. Sa cladesti, ce tentatie. Sa regreti, ce pierdere.Sa crezi, ce farsa. Ce dar sa incerci tentatia. Ce pericol sa pierzi uitarea. Ce sens sa regreti incercarile...Incercari in alb si negru, schite pe o foaie alba, cu o penita care se vrea experta dar isi simte limitele si o cerneala care nu se vrea invizibila dar se topeste sub forta privirilor straine.
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)
