Sa oferi, ce simplu. Sa speri, ce banal. Sa vrei, ce crud. Sa poti, ce greu. Sa iubesti, ce rar. Sa zbori, ce miracol. Sa plangi, ce scuza. Sa alergi, ce descatusare. Sa razi, ce forta. Sa cauti, ce destin. Sa suferi, ce trist. Ce simplu sa oferi speranta banalitatilor. Ce crud sa vrei descatusarea plansului. Ce rar sa iubesti destinul Zburatorului. Ce trist sa cauti forta rasului. Si atat. Sa cauti, sa vrei, sa speri, sa plangi, sa alergi. Sa iubesti, sa razi, sa zbori, o alta categorie, mai redusa. Redusa si reductibila. Sa incerci, prea des. Sa amani, ce pericol. Sa uiti, ce dar. Sa distrugi, ce sens. Sa cladesti, ce tentatie. Sa regreti, ce pierdere.Sa crezi, ce farsa. Ce dar sa incerci tentatia. Ce pericol sa pierzi uitarea. Ce sens sa regreti incercarile...Incercari in alb si negru, schite pe o foaie alba, cu o penita care se vrea experta dar isi simte limitele si o cerneala care nu se vrea invizibila dar se topeste sub forta privirilor straine.
