sâmbătă, 19 iunie 2010


BECAUSE WEIRD IS BETTER THAN BORING

Câteodată îmi vine pur şi simplu să scriu. Aş vrea, totuşi, să scriu despre atâtea încât nu mă pot hotărî dacă să ofer prioritate unui gând sau unui fluture din stomac.
Rămân adesea cu privirea sprijinită pe un punct fix de care fac abstracţie, iar dacă se întâmplă să fiu întrebată la ce mă gândesc, îmi dau seama că am în minte tot şi-i aşa de greu de explicat încât spun că n-am nimic.
Am sufletul plin de sferturi de griji şi jumătăţi de speranţe.
Şi aştept.
Aştept să se transforme orele în zile şi zilele în paşi. Doi hotărâţi înainte, apoi unul emoţionat înapoi.
Da…probabil că mi-e teamă, probabil că mă bucur şi probabil că abia aştept.
E ca atunci când ţi-e dor de ceva ce n-ai văzută niciodată…

joi, 17 iunie 2010


Te simti implinit cand lovesti pe cineva cu indiferenta si vezi ca il doare si vezi ca tot pune intrebari, vrea sa se bage in seama, in discutie si tu tot la fel, raspunsuri seci si superioare. Intrebare si un raspund de 2 cuvinte, se mai incearca odata, la fel! Dupa o astfel de scena tu spui ca te plictisesti si pleci dar eu stiu ca iti era jena de ce ai facut si te-ai simtit un gunoi de persoana. In fine,si eu sunt indiferenta si stiu ca te doare,dar voi continua asa pana o sa imi spui tu cu ce ai gresit.

Cand nu stiu ce vreu sa spun..ma joc..


Sa oferi, ce simplu. Sa speri, ce banal. Sa vrei, ce crud. Sa poti, ce greu. Sa iubesti, ce rar. Sa zbori, ce miracol. Sa plangi, ce scuza. Sa alergi, ce descatusare. Sa razi, ce forta. Sa cauti, ce destin. Sa suferi, ce trist. Ce simplu sa oferi speranta banalitatilor. Ce crud sa vrei descatusarea plansului. Ce rar sa iubesti destinul Zburatorului. Ce trist sa cauti forta rasului. Si atat. Sa cauti, sa vrei, sa speri, sa plangi, sa alergi. Sa iubesti, sa razi, sa zbori, o alta categorie, mai redusa. Redusa si reductibila. Sa incerci, prea des. Sa amani, ce pericol. Sa uiti, ce dar. Sa distrugi, ce sens. Sa cladesti, ce tentatie. Sa regreti, ce pierdere.Sa crezi, ce farsa. Ce dar sa incerci tentatia. Ce pericol sa pierzi uitarea. Ce sens sa regreti incercarile...Incercari in alb si negru, schite pe o foaie alba, cu o penita care se vrea experta dar isi simte limitele si o cerneala care nu se vrea invizibila dar se topeste sub forta privirilor straine.