Pe voi nu va loveste inspiratia pe la ore ciudate? 1, 2 noaptea de exemplu. Sau dimineata, depinde din ce unghi privesti totul. Ei bine, numai in situatii din astea ma trezesc eu apasand pe amaratul de send la un mesaj. Numai in situatii din astea imi e usor calc pe orgoliu si ma apuc sa creez.

Scenariul decurge asa. Scriu. Sterg. Scriu. Sterg. Scriu. Scriu. Scriu. Sterg. Sterg. Sterg. Si Scriu. Ajung la un numar atat de mare de caractere incat incepe sa mi se faca frica. Daca se plictiseste pe la jumatatea mesajului si deodata isi aduce aminte ca are pe masa micul de jun pregatit de mamica? Daca abandoneaza? Motiv pentru care mai lungim mesajul cu o chestie ironica de care sunt mandra si care ar avea rolul sa ii mentina interesul. Si iar ma izbeste gandul ca mesajul e prea lung. Chiar e prea lung. Si uitati cum nu ma indur sa il trimit.