Stau de o ora si ma holbez la monitor, gandindu-ma cum sa scriu asta. Tamplele ma ard, nu mai vad clar, mirosul de cafea de la a nspea cana bauta azi ma mai dezmorteste putin, dar intrebarea asta nu imi da pace de o ora : cine esti tu pentru mine?.... de ce ma intreb asta? Simplu : din cauza ei.

Ne stim de cativa ani buni deja, am impartit bune si rele, am ras mult impreuna, m-ai ascultat mereu…. crezi ca ma cunosti, cred ca te cunosc ; acum ca am aflat despre ea, oare te cunosc cu adevarat? De cand am aflat despre ea si ce a insemnat ea pentru tine, perspectiva mea asupra ta s-a rasturnat complet ; te vad in alt fel, te percep in alt fel….incerc sa te vad prin intermediul si influenta ei asupra ta….si ma deprima cumplit, deoarece aveati mult mai multe in comun decat vei avea vreodata cu mine ; ai spus odata ca in afara de muzica, nu va lega nimic…. oare? Eu vad si alte punti de legatura : carti, preocupari, stil de viata, mod de gandire ; sunt multe punti de legatura sufletesti (stii ca muzica si cartile sunt vitale pentru mine, stii ca ele vorbesc pentru mine, ca nu pot fara ele ; poate nu sunt mijloace de comunicare decisive pentru tine, dar pentru mine sunt, versurile unei melodii pot spune mai multe decat un roman intreg), asa ca vrei sa spui ca numai muzica v-a legat? Intuitia nu m-a inselat vreodata si nu cred ca o face in cazul asta….a fost mai mult intre voi decat vrei sa recunosti, dar nu vrei sa spui, pentru ca stii cat de mult ma va rani, cred ca banuiesti ce cicatrice imensa mi-ai lasat in suflet cand ai spus ca la inceput nu am fost decat o simpla curiozitate pentru tine, o mica provocare, un premiu de consolare dupa ce pierdusei titlul cel mare…..oricum nu mai conteaza, “ea e trecutul, tu esti prezentul, nu mai despica firul in o mie!”. Si nici nu am mai facut-o, dar de fiecare data cand ii aud numele,ii citesc afirmatiile intelepte despre autocunoastere si profunzimea sufletului, ei bine, imi aminteste de voi doi si curiozitatea aia bolnava ma face sa caut in sufletul tau usa aia pe care scrie “Accesul interzis in afara persoanelor autorizate” in spatele careia stati voi doi undeva, candva in timp….si ma seaca de energie, si sufletul mi se strange ghem si ma intreb in ce consta fascinatia ei asupra ta, fascinatie care te atrage si hipnotizeaza chiar si acum, fascinatie pe care nu o regasesc in ochii tai cand ma privesti.

Da, sunt multe usi inchise in ochii tai, stiu ca nu am voie sa privesc, stiu ca nu am voie sa intreb. Am invatat prea bine sa iti evit privirea, atat de bine, incat nici nu te mai cunosc azi…..nici nu stiu daca am facut-o vreodata….Stiu, iubirea gaseste si alte mijloace de a lega doi oameni in afara de muzica, mod de gandire, stil de viata, carti…..dar nu pot sa nu ma vad ca pe un premiu de consolare, cand intuiesc atata regret si jind in spatele usii cu numele ei. De ce? Pentru ca ea a plecat spre zari mai senine si autocunoastere, iar eu sunt singura care a ramas, care a ales sa stea.

Am baut ultima gura de cafea rece, iar focul din tample s-a mutat in piept si arde,arde……doare rau, dar imi place…la modul voluptuous, macabru si masochist. Maine o sa imi treaca, pentru ca o sa ma saruti si o sa imi spui ca numai prezentul conteaza, iar eu o sa zambesc si o sa ma consolez rapid cu minciuna, pentru ca stii sa o spui atat de frumos! Dar intrebarile raman : cine esti tu pentru mine, eu pentru tine, cine suntem noi?

Life changes every minute of every day. You lose friends. You gain friends. You realize your friend wasn’t ever really your friend, and that person you used to hate can make a really good friend. You look for love. You find love. You lose love. You realise all along that you’ve been loved. You laugh. You cry. You laugh so hard that you cry. You do this, you do that. You really wish you hadn’t done that. You then learn from that and are glad that you did. You have your ups. You have your downs. You see good movies. You see bad movies. You wonder if your life is just one big movie. You look at others and wish you were them. You then realise who they are and are glad that you’re you. You love life. You hate life. In the end you just find yourself happy to be living life, no matter what’s thrown at you.

BECAUSE WEIRD IS BETTER THAN BORING

Câteodată îmi vine pur şi simplu să scriu. Aş vrea, totuşi, să scriu despre atâtea încât nu mă pot hotărî dacă să ofer prioritate unui gând sau unui fluture din stomac.
Rămân adesea cu privirea sprijinită pe un punct fix de care fac abstracţie, iar dacă se întâmplă să fiu întrebată la ce mă gândesc, îmi dau seama că am în minte tot şi-i aşa de greu de explicat încât spun că n-am nimic.
Am sufletul plin de sferturi de griji şi jumătăţi de speranţe.
Şi aştept.
Aştept să se transforme orele în zile şi zilele în paşi. Doi hotărâţi înainte, apoi unul emoţionat înapoi.
Da…probabil că mi-e teamă, probabil că mă bucur şi probabil că abia aştept.
E ca atunci când ţi-e dor de ceva ce n-ai văzută niciodată…

Te simti implinit cand lovesti pe cineva cu indiferenta si vezi ca il doare si vezi ca tot pune intrebari, vrea sa se bage in seama, in discutie si tu tot la fel, raspunsuri seci si superioare. Intrebare si un raspund de 2 cuvinte, se mai incearca odata, la fel! Dupa o astfel de scena tu spui ca te plictisesti si pleci dar eu stiu ca iti era jena de ce ai facut si te-ai simtit un gunoi de persoana. In fine,si eu sunt indiferenta si stiu ca te doare,dar voi continua asa pana o sa imi spui tu cu ce ai gresit.

Cand nu stiu ce vreu sa spun..ma joc..

Sa oferi, ce simplu. Sa speri, ce banal. Sa vrei, ce crud. Sa poti, ce greu. Sa iubesti, ce rar. Sa zbori, ce miracol. Sa plangi, ce scuza. Sa alergi, ce descatusare. Sa razi, ce forta. Sa cauti, ce destin. Sa suferi, ce trist. Ce simplu sa oferi speranta banalitatilor. Ce crud sa vrei descatusarea plansului. Ce rar sa iubesti destinul Zburatorului. Ce trist sa cauti forta rasului. Si atat. Sa cauti, sa vrei, sa speri, sa plangi, sa alergi. Sa iubesti, sa razi, sa zbori, o alta categorie, mai redusa. Redusa si reductibila. Sa incerci, prea des. Sa amani, ce pericol. Sa uiti, ce dar. Sa distrugi, ce sens. Sa cladesti, ce tentatie. Sa regreti, ce pierdere.Sa crezi, ce farsa. Ce dar sa incerci tentatia. Ce pericol sa pierzi uitarea. Ce sens sa regreti incercarile...Incercari in alb si negru, schite pe o foaie alba, cu o penita care se vrea experta dar isi simte limitele si o cerneala care nu se vrea invizibila dar se topeste sub forta privirilor straine.

Punct.

Si de la capat? De data asta nu, nu-mi mai permit sa astern sentimente intr-un vis. Nu mai vreau sa vad fluturi, zambete, cuvinte dulci si note muzicale, toate imbinate in mixul care imi este cel mai drag. Vreau sa inchid cutiuta asta numita suflet, cel putin pentru o perioada. Sa ii dau timp sa se refaca..si sa se pregateasca pentru alta combinatie de culori si sentimente . Vreau sa accept ca ceea ce nu are un inceput are sigur un sfarsit. Vreau sa pot sa pun punct.

imi place tacerea ta atunci cand poate ar trebui sa ma certi... si imi place cum ma privesti linistit atunci cand lumea mea devine prea mica...

.

imi place ca ai rabdare sa-mi treaca toanele si dorurile de cer si de zboruri nesfarsite... imi place ca stii sa ma imbratisezi cu caldura atunci cand nu mai reusesc sa-mi stapanesc plansul... si imi place cum imi desenezi cercuri cu degetul aratator in palma dreapta...

.

imi place glasul tau cuminte, mereu bland... imi place ca, desi uneori esti trist, stii sa ma faci fericita cu un zambet colorat...

.

imi place cum ma astepti la marginea visului, nerabdator sa imi arati mereu alte orizonturi... imi place ca imi dai curajul sa trec peste orice intamplare... si imi place cum ma saruti pe obraz...

.

imi place ca m-ai facut sa cred in tine mai mult decat oricine... si, poate cel mai mult, imi place cum opresti clipele atunci cand esti langa mine...

ploaia incepuse sa bata in geam cu picaturi aproape rotunde...

.

s-au mai imbratisat inca o data, ca si cum ar fi incercat sa opreasca scurgerea timpului... au impartit pe jumatate primul lor vis colorat... apoi el i-a daruit o ultima sarutare pe obraz, un pic mai rece decat de obicei, iar ea i-a zambit cu un tremur in coltul buzelor...

.

el a mai privit-o o data in ochi si a vazut ca cerul ei se inserase un pic, iar ea s-a infiorat putin, ca de o adiere placuta... degetele lor au ramas impietrite pret de cateva secunde, cautandu-se ca altadata... au mai depanat in tacere o amintire parfumata, si-au mai alinat cate un dor alb...

.

ea a mai gasit necuvinte pentru o ultima parere de rau, el a mai sperat un pic atunci cand pleoapele ei s-au deschis peste infinitul caprui... au mai oftat prelung si au mai suspinat laolalta, au mai regretat poate un pic vreun gest prostesc din trecut...

.

apoi pasii ei au rasunat straniu pe podeaua din lemn; mana lui a ramas intinsa in aer, pipaind aerul dintre ei, cautandu-i conturul fierbinte inca o vreme... n-a intors capul pentru o ultima revedere, oricum n-ar fi contat...

.

si afara ploaia continua sa cada incet cu picaturi aproape rotunde...

aseara am tacut... si ai tacut si tu... si ceasul din perete amutise si el, cu ultima clipa pe buze, cu ultimul sarut peste secundar...

aseara ne-am privit absent... tu de la un capat al lumii, eu de la celalalt capat.. printre cerurile ce se revarsau intre noi, cateva amintiri ne priveau indecis, cu lacrimi in ochi, cu batai in suflet... cu cine sa ramana pentru totdeauna?

aseara am murit amandoi... definitiv...

De fiecare data ai vrut mai mult ; desi nu te cunosteai pe tine insuti. Era ciudat, erai constient de ce faci, dar nu te puteai opri..vroiai mai mult, mult mai mult. Ai trecut peste faza asta, dar au venit alte ganduri, alte tentatii. Te-au bantuit persoane din trecut, suflete abandonate,probabil. Ai plans ?! Da.. dar acum cum iti este? Acum cand privesti prin lacrimile uscate ?! Acum cand vezi prin ele doar ruine.. simti ca clachezi.. si nu e nimeni alaturi de tine ca sa franeze sau sa accelereze..

Sunt trista.. dar nu de azi, de ieri , sau de cand mi-am pierdut "busola". Ma simt de parca as fi trista de o vesnicie. Nimic nu merge bine, nu e destul aer in camera, destul de cald sau frig. Nu sunt eu..Totul e vag si in ceata.. totul e parca prea departe de mine.

Ma bantuie o durere de cap de cateva zile, si ma obsedeaza amintirile…

Well..cam asa sunt eu: ipocrita. Dupa spusele unora, care au afirmat ca posed aceasta „calitate”. Surprinzator, nu resping aceasta acuzatie, pentru ca uneori ma port intr`un mod mai putin onest. Dar nu ma pot abtine sa intreb: oare nu suntem toti putin ipocriti? Le zambim celor din jur, ii asiguram ca totul e ok, ne prefacem amabili. Uneori din dorinta de a nu rani, alteori pentru a fi lasati in pace sau pentru a obtine anumite avantaje. Ipocrizia ne caracterizeaza pe toti, a devenit o modalitate de socializare, un mijloc de a ne atinge scopul. Si ne perfectionam luand lectii de la ceilalti, care ne arata cat de priceputi sunt in arta disimularii. Deci cum ma puteti acuza ca`s ipocrita, cand de la voi am invatat asta? Cred ca acest joc de`a „care e mai priceput” il jucam cu totii..

Societate actuala manipuleaza masele de oameni, le promite o viata mai buna, lasa impresia k ii pasa. Asta nu e ipocrizie? Si nici nu poate fi scuzata, pentru ca intentiile nu sunt deloc onorabile.

Dupa cum am mai spus, prefer sa fiu blamata pentru faptul ca sunt ipocrita si rea, decat sa fiu luata peste picior si umilita pentru ca sunt slaba si fraiera. Mai bine blamata, decat umilita.

Acum nu incerc sa ma scuz, pentru ca „cine se scuza, se acuza”. Vreau doar sa evidentiez faptul ca in lumea asta toti suntem ipocriti, intr`un fel sau altul. Nu exista persoana sincera in totalitate. Si cu sinceritatea asta..e la fel de greu. Daca esti sincer, nu e bine, ca cica esti prea direct, daca eviti sa spui cateva chestii, iar nu e bine, ca esti fals. Macar stim sigur ce vrem sa auzim de la ceilalti? Adevarul ne raneste, ipocrizia ne dezgusta. Nu cred ca exista o cale de mijloc. Dau daca exista, e imposibil sa fim mereu neutri.

Dar cred ca sunt mai putin ipocrita decat altii, pentru simplul fapt ca am putut sa recunosc chestiile astea, sa afirm ca nu`s perfecta, dimpotriva, am o multume de chestii de care nu`s mandra, dar pe care incerc sa le corectez.Dar se poate si mai rau.Cel putin eu nu fac lucruri doar pentru ca "imi iese ceva" . Si, pe de alta parte, intotdeauna eu am fost cea de care profita lumea, acea lume ipocrita.

Poate ca sunt ipocrita, dar nu sunt rea.Si nu o fac cu rea vointa. Si, data viitoare, inainte sa ma acuzi ca sunt ipocrita, gandeste-te la cat de ipocrit esti tu.

PS: la acea faza nu am fost ipocrita:P

O tanara statea si astepta avionul in sala de asteptare a unui aeroport mare. Pentru ca trebuia sa astepte mult timp, si-a cumparat o carte si un pachet de biscuiti, ca sa treaca timpul mai usor. S-a asezat in sala de asteptare VIP si a inceput s a citeasca. Langa ea, pe scaunul alaturat erau biscuitii si pe urmatorul scaun era un domn care citea ziarul.

Cand a inceput pachetul si implicit primul biscuite, domnul de alaturi a luat si el unul. Ea s-a simtit indignata, dar n-a zis nimic si a continuat sa citeasca.
In interiorul ei isi spunea "uite ce fel de pesoana e acest barbat ! daca as avea numai putin curaj, i-as face morala ..."
Si asa de fiecare data cand ea lua un biscuite, lua si el unul pana cand a mai ramas in pachet ultimul biscuite. Ea gandea: "ah, acum vreau sa vad ce imi zice cand se vor termina toti !!" Barbatul a luat ultimul biscuit, l-a rupt in doua si i-a dat jumatate.

"Ah, asta e culmea !", gandi ea si isi lua lucrurile, cartea si geanta si se indrepta spre iesirea salii de asteptare.

Cand se simti un pic mai linistita si nervii ii trecusera, se aseza pe un scaun de-a lungul unui coridor mai ferit de priviri indiscrete.
Inchise cartea si deschise geanta pentru a pune acolo jumatatea de biscuit ramasa cand.... deschizand geanta vede ca pachetul de biscuiti era intreg, in geanta. Se rusina de modul in care se comporta si abia atunci intelese ca pachetul de biscuiti pe care il mancase nu era al ei, ci al domnului de alaturi care a impartit cu ea chiar si ultima bucatica, fara a se simti indignat, nervos sau superior, fata de ea care se comportase urat si chiar isi simtise orgoliul atins.

MORALA:

Cate dati in viata am mancat biscuitii altcuiva fara sa ne dam seama ?
Inainte de a ajunge la o concluzie si inainte de a gandi rau despre o persoana, UITA-TE atent la ceea ce ai in jur, de obicei ceea ce vezi nu e si adevarul situatiei!

Exista 5 lucruri in viata care NU POT FI RECUPERATE:
- o piatra, dupa ce ai aruncat-o;
- o vorba, dupa ce ai spus-o;
- o sansa, dupa ce ai pierdut-o;
- timpul, dupa ce a trecut;
- iubirea, pentru cel ce nu lupta.

Ne e frica sa vorbim, pt a nu deranja.
Ne e frica sa visam, pt a nu avea cosmaruri.
Ne e frica sa iubim, pt a nu suferi.
Ne e frica sa incercam, pt a nu esua.
Ne e frica sa alergam, pt ca vom cadea.
Ne e frica sa radem, pt ca vom face zgomot.
Ne e frica sa intrebam, pt ca vom primi raspunsuri.
Eu vreau sa deranjez, vreau sa am cosmaruri, sa sufar, sa esuez, sa cad, sa fac zgomot, sa primesc raspunsuri, chiar daca nu-mi plac. Pentru ca asa voi sti ca traiesc.

Candva doream un demon-inger care sa imi cante in miez de noapte la chitara, sa adorm cu capul pe umarul lui si sa ma pierd departe de aceasta lume, candva aveam un trup, acum am mai ramas doar cu un suflet care umbla nelinistit, care duce un razboi continuu cu ceea ce ar fi fost daca … Candva imi doream aripi ca sa zbor si priveam lumea de printre crengile vre'unui copac inalt, vroiam sa gasesc infinitatea, intindeam bratele catre cer si vroiam sa il cuprind, ce as fi fost daca as fi avut aripi … Candva doream sa fiu altceva, sa vad culori si sa ma dezmierd prin ele, sa ma trezesc dimineata somnoroasa in niste cearceafuri, acum ma pierd prin negru, si somnul nu e atat de dulce cum vroiam eu sa fie, devine amar, ce ar fi fost daca nu eram … Candva doream sa … acum o iau de la capat, nu va mai fi totul negru, nu vor mai fi ideile de atunci, nu vor mai fi aceleasi cuvinte spuse fara rost ,complicand lucrurile simple, cu pasi mici am invatat sa deschid ochii cand eram atat de oarba, imi iau bagajul si incep sa nu mai privesc in trecut, acum sunt o fantasma..

Often, someone stops by in your life and convinces you to forget someone else. Sometimes, they’re not any better. They’re just different.:P

Everyone wants to be the sun that lights up your life. But I’d rather be your moon, so I can shine on you during your darkest hour when the sun isn’t around.

You spend your whole life looking for answers. Because you think the next answer will change something, maybe make you a little less miserable. And you know that when you run out of questions you don’t run out of answers… you run out of hope

I’m going to be honest, most of the time when I say “I’m fine,” I say it because if I told you what’s wrong, I feel like you wouldn’t really care anyways.

We tend to forget that happiness doesn’t come as a result of getting something we don’t have, but rather of recognizing and appreciating what we do have.
-FREDERICK KEONIG

Love:giving another human the ability to completely destroy you, but trusting them not to.

How do you know when he really loves you? It's when you scream and he calms you, when you slap him and he kisses you, when you cry yet he hugs you, when you tell him you hate him, he tells you he loves you.

There’s just something about you that I’m scared to lose because I know I won’t find it in anyone else.

The people who hurt me the most were the people who swore they never would.

ometimes its easier for me to pretend than showing my feelings. Sometimes its easier to make it alone rather than risk getting let down. Sometimes it's easier to be push people away rather than letting them in.

Some days, I wish certain people could read my thoughts. I wish they could see what I'm too scared to say.

Sunt..

…rasarituri care ma trimit inapoi spre visare, din nou in asternutul cu miros de flori de camp, departe de zorii unei zile noi invelite in fum si aglomeratie urbana, pe care incep sa le simt mai aproape de mine chiar si cand ma cuprinde intunericul. Sunt…

…luni pe care le astept in prag, le privesc in dimineti si le caut seara, de care ma leaga amintiri si drumuri pe care le-am colindat doar pentru a ma mai uita inca odata in urma, pe care inca le mai caut prin calendar sperand ca le voi gasi cat mai curand. Sunt…

…nume pe care nu le pot uita, mi le intiparesc in minte si sunt un ziar, le scriu monologul zilnic, le citesc povestea inainte de somn, care ma fac sa simt “acasa” chiar si cu gandul la ele, pe care le-am inregistrat undeva in inima departe si e cale lunga pana la ele. Sunt…

…sentimente pe care le aprob si le dezaprob, pe care le mint si pe care le caut in zadar intr-un cerc din care cu orbire nu ma vreau sa ies, de care nu scapam nici de am vrea, pe care copiii din noi le simt si sunt veseli si soarele rasare timid si pe strada noastra. Sunt…

…ingeri in care nu credem, dar undeva stim ca exista, pe care ii chemam si credem ca ei sunt chiar de intalnim doar niste oameni care ne schimba si ne deschid noi cai spre a zbura spre cer, de care radem fara sa stim de ce, cu toate ca ei si-au ranit aripile pentru noi. Sunt…

…zile in care fugim de realitate si ne ascundem dupa masti pe care le gasim in vreun teatru parasit de la marginea orasului si suntem singurii spectatorii la piesa noastra, de care nu ne putem desparti si intoarcem clepsidra pe orizontala si timpul e oprit…ireal. Sunt…

…prieteni pentru care ne luptam sa cladim totul in mii si mii de minute si ii pierdem in doar cateva secunde, de care nu am vrea sa ne separam vreodata, pentru care lacrimi au curs, pe care ii vrem mereu aproape macar si amintirea lor sa strabata anii. Sunt..

…focuri care se aprind in noi si care ard mocnit, pe care le aprindem la o seara cand ne ducem si privim de sus lumea si, Doamne, ce mica e si noi cum parem ca suntem stapanii ei si ne mintim frumos si credem. Sunt…

…eu sau poate ca tu, unul munte de piatra si celalalt stanca pierduta prin ceata, poate ca niste calatori ai nimanui, sau umbland desculti pe pamantul ars de caldura, poate ca ne pierdem printr-un targ de oameni si suntem prea departe de acasa, dar pana la urma suntem doar niste taceri din niste povesti de demult

How can you.......

How can you stand here beside me and pretend not to remember? Not to know that my heart is breaking for you, that your face is the wonderful light burning in all this darkness ..........

Cel putin eu aşa cred..

Totul se intâmplă în momentul în care cunoşti persoana potrivită.Şi cum mi-am dat seama de asta?Mi-am dat seama imediat,am ştiut de îndată ce ochii…s-au pierdut în farmecul lor.Ce s-a întamplat de atunci incoace avea doar să-mi confirme faptul că am avut dreptate în acel prim moment. Când am realizat că eram incompletă..Nu am nevoie decât de câteva semne,un gest, un zâmbet, o atingere,o îmbrăţişare..da,asta mă face sa mă simt bine.Aşa că ar trebui sa dau o şansă,până o să-mi dau seama şi o să spun”Da,asta e ceea ce ce mi-am dorit.”
E greu de a-ţi da drumul acum sau de a te pierde..

Well I didn't mean for this to go as far as it did
And I didn't mean to get so close and share what we did
And I didn't mean to fall in love, but I did
And you didn't mean to love me back, but I know you did

I've learned that people will forget what you said, people will forget what you did, but people will never forget how you made them feel.

Everybody says love hurts, but thats not true. lonliness hurts, rejection hurts, losing someone hurts, envy hurts, everyone gets these things confused with love, but in reality, love is the only thing in this world that covers up all pain & makes someone feel wonderful again. Love is the only thing in this world, that does not hurt

I love you more then yesterday.. And you’ll never know how much I loved you then

Cel mai dragut raspuns primit vreodata.

el:am venit cu gandul sa te cunosc
ea: cat de bine sa ma cunosti?
el:cat sa nu plec inapoi cu regrete.
ea: nu ma vei cunoste daca tu nu ma lasi sa te cunosc
el:cunoaste-ma

Cuvinte prea mult statute in ochii mei, putrezite, mucegaite, umezite de praful ideilor stralucite. Ce idei …

…cazute, incurcate, sfaramate de propria-mi “abilitate”

Am nevoie sa plec , sa trec peste imperfectiunea perfecta a nebuniei curate.

Atat de ciudat, admit, ca poate vreau doar un sentiment definit . Un cuvant impietrit , cioplit si apoi ascutit, ceva bine marginit.Ciudat,nu?

Nu-i mai suport, e plina lumea de ipocriti. Unde de duci dai de oameni care vor sa para ceva ce nu sunt si nici macar nu o sa fie, fac diferite afirmatii dar ei procedeaza/gandesc cu totul altfel. Nu inteleg de ce? De ce lumea nu poate sa fie asa cum e cu adevarat? De ce prefera sa se minta?E foarte ciudat sa fi intr-un fel si sa incerci sa fi ceva ce nu o sa fi niciodata. Traim intr-o lume plina de aparente si e de kkt! Chiar e de kkt.

Despre femeia fecioara...:>

Îţi închipui femeia din zodia Fecioarei ca pe o creatură virginală, pură ca zăpada neatinsă? Iluziile tale sînt pe cale de a fi spulberate. Nu e deloc o nimfă în tunică diafană, îngenunchind lîngă izvor.
O astfel de femeie îşi poate părăsi soţul pentru un bărbat pe care l-a cunoscut pe malul vreunui ocean îndepărtat, poate naşte copilul iubitului ei fără să fie căsătorită cu el şi poate înfrunta lumea ostilă cu fruntea sus. Sînt multe de învăţat despre acest simbol vulnerabil şi fragil al feminităţii nepătate. În primul rînd, coloana ei vertebrală e făcută din oţel inoxidabil.
E adevărat ca e fundamental timidă. Fără îndoială. Fecioarele nu se caţără pe lădiţe de lemn ca să ţină discursuri înflăcărate, agresive, înflăcărate, nu sînt arestate pentru conducere sub influenţa alcoolului şi dacă găseşti vreuna care să joace într-un spectacol burlesc, fă-ţi o cruce mare! Dar e puţin probabil. Dar o femeie din Fecioară e, totuşi, o femeie. Are toate vicleniile şi armele necesare, inclusiv hotărîrea de a-şi căuta fericirea, oriunde s-ar afla aceasta. Dacă pe acest drum se întîmplă să dea peste ceva spini, nu va leşina şi nici nu va striga după ajutor.
Cînd auzi de o nativă care a indignat societatea pentru că i-a încălcat legile, citeşte printre rînduri. Mintea ei e fundamental curată, pură, ca şi iubirea adevărată, singurul fel de iubire pe care-l va accepta. Va escalada cel mai înalt munte şi va traversa oceane furtunoase doar în galoşi şi jachetă o dată stîrnit spiritul ei mercurian, fapt ce poate schimba profund acea imagine feciorelnică, fragilă a ei. O Fecioară care îşi dă seama că mariajul ei e imperfect şi găseşte o iubire care i se pare fără cusur, nu va ezita să taie legăturile vechi. Cînd va folosi cuţitul va fi la fel de calmă şi precisă ca un chirurg. Oricît ar detesta să rupă legăturile de familie, ea detestă şi mai mult ipocrizia.
O dată ce a văzut că o iubire e adevărată şi ideală, puritatea conceptului ei despre o legătură sentimentală e mai presus de orice document legal din lume. Ea e singura femeie din zodiac care poate fi mortal de practică şi divin de romantică în acelaşi timp. Acea aventură romantică petrecută la malul unui ocean îndepărtat poate părea superficială şi imorală. de fapt, e un exemplu previzibil de fecioară care se comportă cum îi dictează firea atunci cînd ajunge într-o situaţie dificilă. Va agoniza de ruşine din cauza condamnării din partea societăţii în cazul unei astfel de legături ilicite, dar aceasta nu îi va schimba cursul acţiunilor, aşa cum nu va schimba nici puritatea motivelor acestei femei. Iubirea unei Fecioare poate arde cu o asemenea incandescenţă, încît să facă de rîs pasiunea altor zodii prin intensitatea şi hotărîrea ei. Însă aprinderea acestui foc poate dura cîtva timp.
Trebuie să recunosc faptul că aspectul fizic, animalic al iubirii poate fi oarecum diminuat la femeia tipică din Fecioară, dar ea are o calitate misterioasă, tăcută ăi răbdătoare, iar “pasiunea spiritului” este un substitut extrem de satisfăcător pentru bărbaţii care preferă delicateţea într-o relaţie amoroasă.
Nativa e o perfecţionistă, dar asta nu înseamnă că ea e perfectă. Are şi ea trăsăturile ei negative şi acestea pot pune omul la grele încercări. În primul rînd, aceste femei au convingerea nestrămutată că nimeni nu poate face lucrurile atît de ordonat şi eficient ca ele. Ceea ce te scoate din minţi e faptul că, de obicei, au dreptate! În plus, ţin enorm la promptitudine. Ai făcut vreodată o Fecioară să te aştepte la o înrîlnire? Cînd e supărată sau prost dispusă, nu va face scene furtunoase şi nici nu-ţi va da cu sticle în cap, dar poate fi o adevărată scorpie plină de venin cînd o enervezi. Poţi să te aştepţi liniştit să te facă cu ou şi cu oţet fără menajamente. Du-i flori, recunoaşte că ai greşit şi nu o contrazice. Nu vei rezolva nimic, căci într-o ceartă cu o Fecioară nu ai cum să cîştigi. Pămîntul e elementul ei, aşa că apreciază creaţiile naturii. Prin urmare, florile o vor mai îmblînzi. Cît despre scuze, fii scurt şi sincer. Fecioara nu e deloc proastă. Mintea ei limpede va descoperi imediat o minciună elaborată, chiar şi spusă de cel mai rafinat orator, şi va vedea şi cea mai mică pată de ruj de pe gulerul cămăşii tale. O fi ea o minte pură, dar categoric nu e naivă.
Nu vreau să spun că-ţi va percheziţiona coşul cu rufe murdare, cel puţin nu pînă la căsătorie. După aceea, rufele vor fi în casa ei şi ea nu se va mai simţi atît de vinovată cînd le va studia.
Această femeie are un blocaj mintal cînd e vorba să recunoască faptul că a greşit, aşa că ai face bine să-ţi asumi vinovăţia din start. Oricît de tare te-ar irita acest lucru, de cele mai multe ori ea va avea dreptate. Aşa că, de ce să te opui? Cînd reuşeşti să o aduci din nou la starea ei normală, e o fiinţă atît de încîntătoare încît nu va mai conta cine a cîştigat cearta.
Dacă orgoliul tău masculin poate să suporte, nu ţi-ar strica să o consulţi în problemele financiare sau să o laşi pe ea să administreze bugetul. E concisă şi practică şi va descoperi cele mai mic erori, pe care nici un expert contabil nu le-ar detecta imediat. Asta doar în cazul în care harta ei natală nu are influenţe puternice din alte părţi sau nu are un ascendent impulsiv.
Revizuieşte-ţi manierele şi gramatica dacă ai o iubită din Fecioară. Nu va suporta greşelile de limbaj, înjurăturile sau faptul că bei apa din castronelul pentru spălat pe mîini. Nu mesteca ţelină lîngă urevhea ei şi nu comanda un pui fript întreg. E destul de greu să-l mănînci elegant în faţa ei. Mai bine spune-i chelnerului să-ţi aducă şniţel de piept dezosat, e mai sigur. Nici cu îmbrăcămintea neglijentă nu vei avea mare trecere în faţa ei. Dacă te-ai îndrăgostit de o fecioară, resemnează-te să te bărbiereşti şi să faci duş de două ori pe zi. Dă-ţi cu after shave, aranjează-ţi părul, pune-ţi o cămaşă curată, ai grijă cum te comporţi şi lustruieşte-ţi pantofii înainte să porneşti la cucerirea acestei fete. ªi uite un pont foarte valoros: data viitoare cînd întîrzii, prefă-te că nu-ţi dai seama cît e ceasul. Intră pe uşa ei furios. cînd te întreabă ce s-a întîmplat, spune-i că biblioteca aceea nenorocită, afurisită (mai urît de-atît să nu-ndrăzneşti să te exprimi!) se tot închide cu cinci minute mai devreme decît scrie în program. Asta n-ar fi aşa de rău, dacă s-ar întîmpla doar din cînd în cînd, dar ei trag de tine să te dea afară în fiecare sear, cînd tu trebuie să pui la loc toate colecţiile alea de reviste ştiinţifice cu care lucrezi. Va uita complet de întîrzierea ta.
N-o duce la curse ca să te vadă aruncînd dintr-un foc trei sute de mii pe un pariu, păstrează-ţi povestioarele fără perdea pentru pauza de masă cu băieţii de la muncă şi spune-i tot timpul cît de bine îţi par că nu e genul superficial. Aşa şi e, nu? Nu e nici genul sufocant. Fecioarele nu alunecă spre extreme. Ele pot foarte bine să-şi poarte singure de grijă, dar nu au nevoie să se comporte bărbăteşte pentru asta.
Nu o copleşi scoţîndu-ţi în evidenţă farmecele fizice, nu o strînge în braţe de să-i rupi coastele în metrou şi nici nu te grăbi să o săruţi de noapte bună de la prima sau chiar de la a zecea întîlnire. Aşteaptă şi vei primi ceva mai bun. În general, nu face mare caz din relaţia voastră. Mişcă-te încet, cu graţie şi bun gust, sau vei rămîne fără iubita ta din Fecioară. Probabil că-i va plăcea la nebunie teatrul şi chiar paradele. Pompa şi costumaţiile, emoţia dramatică ţi oferă o supapă pentru propriile ei emoţii ţinute strîns sub control. În plus, e un critic excepţional. Intelectul ei înalt combinat cu gustul artistic îi oferă o percepîie extrem de ascuţită. O Femeie din Fecioară va şti exact ce vor scrie criticii în recenzii înainte ca acestea să apară. Iubeşte piesele de teatru, concertele şi cărţile, dar le critică fără milă conţinutul. La fel de critică e şi cu cravata, tunsoarea, vorbele şi faptele tale. Pentru ea, a critica e la fel de firesc ca şi a respira. E eterna perfecţionistă şi fără ea, toţi am fi cam neglijenţi şi delăsători. Însă, ai grijă, nu o critica şi tu! Asta e împotriva regulilor. Aici nu merge să-i faci şi tu ce-ţi face ea. Gîndirea ei limpede precum cristalul îi permite să-şi vadă în taină rpopriile imperfecţiuni la fel de clar cum le vede şi pe ale tale şi se judecă deseori cu multă asprime. De aceea consideră că nu e cazul să o faci şi tu. Despre ea se poate spune cu adevărat că e cel mai aspru critic al propriei persoane.
Unul dintre lucrurile plăcute în relaţia cu o femeie din Fecioară e faptul că ea îşi va bate capul cu toate, îngrijorîndu-se pentru orice şi făcîndu-i chiar plăcere. Te va ţine pe linia dreaptă fără să-ţi răpească masculinitatea, artă pe care femeile din alte semne ar face bine să o deprindă de la ea.
Cît despre problema fidelităţii, s-ar putea să auzi de vreo nativă care, din cine ştie ce motive inimaginabile, s-a hotărît să-şi arunce pe fereastră virtutea, aruncîndu-se într-un vîrtej de aventuri, dar de obicei asta se întîmplă din dorinţa de a-şi dovedi ceva şi această rătăcire nu va dura prea mult. Fecioarele care se abat uneori pe drumul promiscuităţii sînt destul de deştepte ca să-şi ascundă scăparea şi asemenea comportament este, oricum, o excepţie de la regulile lor. În mod normal, dacă te iubeşte cu adevărat, poţi să stai liniştit chiar dacă femeia ta rămîne singură timp de o lună pe o insulă pustie cu cel mai sexi bărbat din lume. Dar două luni? Păi, Fecioarele sînt şi ele oameni, ştii? Nu sînt computere. Au inimi mai calde decît cred cei din jur şi emoţii care pot fulgera de intensitate, chiar dacă nu simt nevoia să închirieze un panou ca să facă reclamă acestui lucru. Latura emoţională a nativelor este controlată, dar nu inexistentă. Nu uita asta!
femeia acestei zodii e enervant de meticuloasă în chestiuni mărunte, dar poate fi cea mai bun, generoasă şi afectuoasă creatură din lume. Gîndeşte-te la perfecţionismul ei ca la o virtute în loc de un defect. În lumea asta măturată de impulsivitate ce ne-am face fără mintea şi privirea ascuţită a Fecioarei? Chiar şi în timp ce te scoate din sărite cu critcile ei, are ceva adorabil şi de-a dreptul irezistibil. dar, desigur, ai descoperit asta deja, altfel nu te-ai bărbieri de două ori pe zi şi nu te-ai duce în fiecare seară la bibliotecă. Comportamentul ei liniştit şi ochii blînzi, limpezi, şi-au făcut treaba şi te-au prins în mreje. Probabil că ai aflat chiar şi cît poate fi de amuzantă cînd oamenii nu se iau de ea şi ce spirit sclipitor zace în căpşorul acela drăgălaş. E ciudat şi fermecător, dar, în general, rîsul femeilor din Fecioară sună ca nişte clopoţei.
Ea nu-şi face iluzii, aşa că nu încerca să-i vinzi cine ştie ce idei de doi lei. Pentru ea, adevărul e frumuseţe şi frumuseţea e adevăr. Obişnuieşte-te s-o vezi golind scrumirele din trei în trei secunde, fii bun cu pisoii adunaţi de ea de pe străzi şi ea va accepta cu graţie feminină rolul de soţie supusă, care-ţi aduce pipa şi papucii. Îşi va împărţi viaţa numai cu un om în care are încredere, iar lucrurile mărunte înseamnă enorm pentru ea. În ciuda modestiei şi timidităţii ei naturale, e destul de puternică pentru ca alţii să găsească sprijin în ea în momente grele. Curajul tăcut şi simţul responsabilităţii înnăscute la femeile din Fecioară acţionează deseori ca un liant magic care ţine la un loc o familie numeroasă. Probabil că va fi o bucătăreasă bună şi nu te va otrăvi cu supa. Casa voastră va fi curată şi plăcută, iar castronelul de pe măsuţ de cafea va fi plin cu mere în loc de bomboane de ciocolată, care strică dinţii şi nu sînt bune pentru sănătate.
Probabil că n-ai să-ţi vezi niciodată progeniturile alergînd prin cartier cu lumînări neşterse sub nas, mînjite de dulceaţă pe faţă şi tenişi rupţi. Nici n-ai să-i găseşti pe cei mici cu degetele băgate în tutunul tău de pipă sau colorîndu-ţi documentele de serviciu. Fecioara ta îi va disciplina cu fermitate. Nativele au rareori mai mult de unul sau doi copii şi nu par să aibă neapărată nevoie să fie mame pentru a se simţi femei. Însă o dată apărut copilul în viaţa unei astfel de femei, nu îi va neglija niciodată nevoile fizice, morale sau educaţionale. Poate că nu-i va satisface la fel de uşor nevoile emoţionale, dar dacă e sigură de dragostea ta pentru ea şi se ştie apreciată se va relaxa şi va dărui copiilor ei caldă afecţiune din belşug. Cei mici le găsesc deseori pe mamele din Fecioară încîntător de amuzante şi bune. Acestea sînt ferme şi încearcă să le inducă obiceiuri sănătoase, dar au o blîndeţe care face copilul să se simtă iubit şi în siguranţă.
Dacă ai drept nevastă o Fecioară tipică, probabil că vei veni de la serviciu şi îţi vei găsi casa mirosind a flori proaspete şi pîine rumenindu-se în cuptor. Ea îţi va şterge de praf vechile visuri şi le va face să strălucească din nou, nu-ţi va împrumuta niciodată aparatul de ras şi nici nu-ţi va folosi periuţa de dinţi ca să se dea cu rimel. te va îngriji ca un înger cînd vei fi bolnav şi nu te va pune în situaţii jenante flirtînd cu cel mai bun prieten al tău. Se va îmbrăca îngrijit şi vei putea discuta u ea o groază de subiecte, nu numai despre scutece şi bîrfe de la coafor. Nu va face crize de gelozie sau de nervi şi nici nu va arunca banii pe fereastră. Îţi va păstra cu sfinţenie secretele, te va ajuta să-ţi organizezi munca şi probabil că nu va face riduri cînd va fi de vîrstă mijlocie. Spune drept, pentru toate astea nu merită să-ţi revizuieşti comportamentul şi să-ţi îngrijeşti unghiile? Ochii ei sînt lacuri limpezi de iubire pură, iar cînd zîmbeşte poate lumina o cameră întreagă. Păstreaz-o! S-ar putea să nu mai ai un asemenea noroc tot restul vieţii.

Am chef sa ma doara in cot de nevoile celorlalti si sa eman o indiferenta nesimtita fata de ce spun ceilalti.Sa nu depind de nimeni si sa fac ce vreau eu.Dar apar consecintele si ma blochez.Ar fii mai bine sa traim de pe o zi pe alta,fara sa ne gandim la viitor.

Tu stii ca stii?

Stiu ca nu stii ca am stiut de la inceput ca voi sti cand vei stii ca nu vei mai stii nimic,si totusi nu am vrut sa stiu ca nu vei stii ca voi vrea sa stiu cand vei stii ca eu stiu.Acum stii?

Riscul meseriei...

Daca nu am avea ganduri ascunse,poate nu am mai avea prieteni. Daca nu am ascunde anumite sentimente,am putea pierde unele persoane de langa noi. Daca am fi prea egoisti,am fi prea judecati,chiar daca tot ce am vrea ar fi sa ne fie si noua bine. Dar binele tau nu ti-l faci din raul altuia. Tocmai de asta trebuie sa taci si sa treci peste unele lucruri care nu iti sunt deloc simple. Aici e un fel de joc de noroc. Ori spui totul si risti sa pierzi,ori ascunzi unele lucruri si te multumesti cu compania persoanei respective.

In viata nu poti avea chiar totul,iar persoanele care nu stiu sa piarda,sau care nu stiu sa se multumeasca cu acel putin care li se ofera,sunt inconstiente,si chiar fac exces de egoism.

Unele situatii trebuiesc bine gandite,chiar daca totul pare foarte simplu. Pentru ca o vorba poate rani mult si poate strica multe relatii. Si daca pana acum nu ai inteles nimic din ce vreau eu sa spun,iti explic cu alte cuvinte.

Da,trebuie sa fii egoist,dar nu mereu. Da,trebuie sa stii sa pierzi,dar nu inseamna ca trebuie sa renunti sa mai lupti. Da,trebuie sa stii cand sa taci,dar asta nu inseamna ca atunci cand ai ceva de spus,nu vorbesti. Da,stiu ca nu ai inteles nimic,dar asta nu inseamna ca eu mi-am pierdut timpul degeaba.

Si ce daca?

Si ce daca uneori nu ma suporti? Sunt sigura ca atunci cand zambesc uiti.

Si ce daca vorbesc prostii? Stiu ca atunci cand sunt lingusitoare ma ierti.

Si ce daca ma stramb la tine? Am observat ca te amuz.

Si ce daca sunt sclifosita? Mi-am dat seama ca nu te deranjeaza.

Si ce daca uneori te ignor? Stiu ca si tu faci asta.

Si ce daca uneori sunt fara chef? Stii sa ma faci sa rad.

Si ce daca toate astea sunt o minciuna? Stiu ca si tu ai mintit macar o data.



Si ce daca? Stiu sa fiu indiferenta uneori…

Nimeni nu poate.Nimeni nu poate sa faca ceva in locul meu,si nimeni nu poate sa ma opreasca sa fac ceva ce eu gandesc ca este bine,dar de fapt nu e. Intotdeauna am stiut sa imi recunosc greselile,dar asta nu m-a ajutat niciodata cu nimic. Ieri am patit a mia oara lucrul pe care il urasc cel mai mult.Am dezamagit o persoana la care tin foarte mult,din cauza ca am ascuns un lucru care mie mi s-a parut lipsit de importanta.Iar cine a zis ca indiferenta doare cel mai tare,nu a fost prost.

Multe vorbe au ramas nerostite in urma mea. Cuvinte multe, dureroase sau linistitoare. Aspre sau duioase. Idei neterminate sau macar incepute…

Stiu ca el inca asteapta un motiv. Il am, e aici, pe hartie, in cartea vietii mele, dar ceva nu-mi da voie sa-l arat. Ceva mai puternic chiar si decat orgoliul peste care, la un moment dat, eram dispusa sa pasesc fara sa privesc inapoi.
Un el probabil ca asteapta scuze, in vreme ce un altul asteapta sa-l iert. Au si ei cate o pagina in cartea pe care o port mereu cu mine. La fel si cei carora le datorez multumiri sau cei alaturi de care mi-a fost drag sa stau. Si ei apar inscrisi cu litere mari, apasate, pe undeva pe-aici.
Si cu toate astea, ca intotdeauna, sunt nedreapta cu ei, cei care mi-au fost mereu alaturi. Pentru ca in vreme ce ei primesc cateva file, cei care mi-au gresit primesc capitole intregi. Singura lor alinare este ca acele cateva foi au fost scrise cu cerneala speciala, care dainuie in timp, iar restul sunt acolo doar ca exemplu negativ in speranta ca data viitoare voi fi mai atenta.
Asta e cartea in care scriu zilnic si totusi inca e loc. Pentru promisiuni, pentru sperante, pentru trecut si viitor. Pentru dorinte si vise si ganduri. Pentru zile ploioase si seri toride. Pentru prieteni ce inca n-au aparut, pentru prieteni ce nu vor mai fi. Pentru lacrimi, calde sau reci.Pentru picaturi de vin, pentru miros de libertate. Pentru fericire, tristete, iubire sau spirit.
Am scris mult si stiu ca nu voi putea s-o vad vreodata terminata. In cel mai fericit caz as putea citi, ocazional, din ea celor ce-ar voi sa ma asculte si poate isi vor incepe si ei propriul lor jurnal etern, o carte a vietii…
Metaforic vorbind...practic..e inca goala.

nu ştiu dacă e trist că m-am obişnuit şi mă aştept să mi se întîmple asta sau e trist că nu-mi mai pasă ca pe vremuri. cert e că acum îmi iau deciziile mai uşor. deciziile de a renunţa. deciziile de a nu mai acuza.

Stim sa cerem. Dar nu stim sa dam. Stim sa ne enervam atunci cand nu primim ce vrem. Dar nu ne intrebam nici o clipa de ce nu primim. Poate ca nu meritam. Poate nu am facut dovada ca meritam. Poate ne-am batut prea mult timp joc si acum nu ne mai crede nimeni ca meritam.

Victime? Intr-un fel sau altul suntem toti niste victime. Ale propriilor noastre sentimente si decizii. Ce simtim cand ni se intampla ceva si ce decidem sa facem in continuare.
Importanta cred ca este durata fazei de victima. Ca poti ramane toata viata in faza asta si sa crezi ca au fost de vina planetele aliniate prost, soarta, oamenii din jur, sau poti sa decizi ca incerci sa iti faci norocul si singur si sa nu te mai vaiti atat.

As vrea sa redeschida el lacatul inimii mele. Pare-mi-se ca detine combinatia perfecta a cifrului, dar nu stie, nu vrea sa stie, de ce nu stie?
Nu are de ce sa stie. Nu ar avea de ce…a deschis alt lacat..

Dor de munti

Dor de munti
Tot ce mi se întâmplă în ultima vreme se rezumă la titlul postului. Mi-e dor…de când deschid ochii dimineaţa şi până a doua zi când îi deschid din nou. Mi-e dor când sunt supărată sau nervoasă sau stresată.
Cu cât e mai urâtă vremea de-afară, cu atât mai intens devine dorul meu de munte….de căldură…de cabană. Mi-e dor de persoane pe care mi-ar plăcea să le am mereu lângă mine.Uneori îmi doresc să-mi adun toate lucrurile şi să plec undeva..la munte. Într-un loc care să mă liniştească şi unde să pot visa fără să fac loc altor răni.
Am auzit că dorul uneori ajunge să doară fizic. ..... Câteodată mi-ar plăcea să ştie şi ei că mi-e dor.

Uneori visele par atât de reale, încât ţi-e greu să crezi că nu au un corespondent în realitate. Cineva mi-a salvat viaţa în vis, apoi m-a strâns mult în braţe, semn că ţine la mine în ciuda tuturor lucrurilor care ne-au îndepărtat. Îmbrăţişarea a fost atât de caldă şi de sinceră, încât mi-e greu să cred că în realitate lucrurile ar sta diferit.

Cand sunt nervoasa....

… ma cert, ridic tonul, parasesc locul faptei trantind usile în urma mea..dar apoi..poti fi sigur ca ajung acasa si ma gandesc la acea situatie,la tine,poate chiar ajung sa fac ce altii nu fac "nicioada", ajung sa plang.Şi apoi incep sa scriu, in timp ce ascult muzica. Sau incep sa povestesc cuiva. Depinde de situatie. Si nu, nu deformez povestea. Incerc sa prezint faptele obiectiv. Daca mai adaug cateva adjective neplacute la adresa ta, inseamna ca sunt doar nervoasa. In sufletul meu stiu ca nu esti asa cum te numesc eu in obraznicia, nesimtirea şi nervozitatea mea. S-ar spune ca sunt groaznica şi imposibil de impacat. Dar nu-i adevarat.Cand moralul meu e la pamant e de ajuns sa ma iei in brate sau sa-mi spui ceva dragut. Poate fi o replica funny, poate fi un “iarta-ma” sau poate fi doar un zambet nevinovat insotit de un pupic. Sunt extrem de usor de impacat, in ciuda aparentelor. Nu trebuie sa-mi iei in seama cuvintele cand am nervi.Si niciodata, dar NICIODATA sa nu pleci de langa mine, desi iti voi cere asta. Prezenta ta m-ar ajuta mult. Poti sta langa mine si atat. Nu trebuie sa vorbim.Chiar de loc. Linistea aia spune mai multe decat am putea spune noi vreodata prin cuvinte.

Mă gândesc la oamenii care apar în viaţa noastră, rămân o vreme şi apoi dispar fără nici un fel de avertisment. Lucrurile ăstea dor, pentru că omul care pleacă, nu pleacă cu mâna goală. Ia cu el părţi din tine. Sentimente pe care le-ai investit, vise pe care ţi le-ai construit şi…frânturi din sufletul tău.


P.S: A se observa diacriticile:>

Am aflat de ce...pt ca ne place asa

Intr-un moment sau altul al vietii ajungi sa faci ceva ce nu-ti place sau pur si simplu nu-ti mai place. Si o faci voluntar, nu te obliga chiar nimeni si nimic. Si chiar nu ai nicio obligatie. Si e clar ca nu-ti iese nimic din chestia asta..nimic bun, dimpotriva ..
Bun. De ce?
“-Pai nu pot, pai sa vezi .. ca am incercat,dar chiar nu pot”.
Scuze.. ne gasim scuze. fugim de noi insine. Cautam subterfugii..cautam tot felul de liane..Creierul omului este capabil sa ascunda(de noi) anumite ganduri.. care ne fac rau daca le recunoastem. Da.. adevarul chiar doare. Adevarul nostru pe care vrem sa-l consideram minciuna.
Pentru ca ne place. Pentru ca ne complacem in anumite situatii . Da, da .. si uite ca pot sa o spun. chiar daca ma doare.
Unora chiar le place sa traiasca in durere, in mizerie, in suferinta. Asta e fericirea lor.
Si e vina mea, a ta, a tuturor..

…oricum e prea tarziu..prea tarziu ca sa mai vrei ceva. Sa mai poti face ceva.
Uneori si prea tarziul este prea tarziu.Iar alteori prea tarziul e doar inceputul.

Despre un adevarat fraier..

Cred ca am un nou prieten..prieten adevarat. Ma intreb cate persoane ar fi facut ce a facut el ?S-a luptat pt mine chiar si atunci cand toata lumea renuntase.Inclusiv eu .Ma certam cu el .Ii spunem sa renunte.Chiar ma obisnuisem cu ideea ca am primit ce am meritat.Dar el a avut incredere pana la capat.Si chiar daca nu s-a schimbat nimic oficial.Oricum lumea a aflat cat de buni suntem . Cat de bun ESTE. E un informatician adevarat. Cu o zi inainte de olimpiada el se chinuia sa faca netu sa mearga,in nici un caz sa faca vreo problema pt a doua zi.
Pana nu de mult imi placea sa ii spun ca e "prost" . Incercam sa il motivez.Sa il trezesc la realitate. In sinea mea stiam ca nu e. Chiar deloc. Din contra.E foooarte inteligent. Apoi i-am explicat si lui , si am ajuns impreuna la concluzia ca nu e prost, dar e FRAIER. Multa lume "profita " de el. Si poate lui nu ii pasa asta. Probabil ca lui ii place sa fie "Tipul de treaba la care poti apela oricand". Dar pt ca incearca sa fie intotdeuna de treaba, nu observa cat de rea e lumea. Si el se gandeste la toti. Dar cati din cei care apeleaza la el sunt dispusi sa il ajute atunci cand are nevoie. Si sincer, nu cred ca are mare nevoie de ajutor. Dar nu se stie niciodata.Oricui i se intampla cel putin o data in viata sa aiba nevoie de ajutor.
Asta e parerea mea. Nu e bine sa fii si de partea acuzatului si de partea celui care il acuza in acelasi timp . E bine sa te hotarasti. Sa stii de ce parte esti. Dar, daca lui ii place sa fie asa, si considera ca in finla nu va avea de suferit din cauza asta, ii respect decizia, si incerc sa ma obisnuesc cu ea. Pana nu de mult nu puteam accepta asta. Si incercam sa ii explic ca nu e bine. Dar cine sunt eu sa ii spun lui ce e bine si ce nu ?
EL chiar stie sa fie un prieten adevarat . Nu multa lumea il cunoaste pe adevaratul EL . Pt ca nu multa lumea a stat sa il analizeze si a incercat sa il cunoasca. Pt ca at cand persoana de langa tine iti spune exact ce vrei sa auzi si face exact ce vrei sa faca, nu prea mai ai vreun interes sa stai sa vezi totusi el dc gandeste asa si dc face asa. Nu multa lume e ca el. Si il admir pt ceea ce este. Si ma bucur ca am un prieten ca el .Si ..intr-o zi...cand imi va veni o idee cu care as putea "revolutiona lumea" el va fi, cred, prima persoana care o va afla. Si vom revolutiona lumea impreuna.
Si da, probabil e cam obsedat de bicla si de cabluri si de calculatoare. Dar, cati dintre toti ceilalti obsedati sunt la fel de buni ca el in aceste domenii. Macar el stie ce ii place. Si se dedica acestor lucruri.Este probabil cel mai talentat fraier informatician si biciclist in acelasi timp. Si daca probabil a gresit la viata lui, si a stricat concerte , si a facut biciclete proaste, si a stat o lunea la o problema care se pp ca ar trebui facut in 2 ore., macar el a gresit si a invatat din greselile lui. Si macar el a facut ceva. Si chiar daca taicasu ii inchide netu seara, si eu stau ca proasta si vb singura, si chiar daca raspunde foooarte greu la telefonul lui tampit care si asa ca nu se aude nimic prin el, si chiar daca at cand are in fata un calculator restul e neinteresant, si chiar daca at cand astepti cu nerabdare sa dai de el si sal intrebi o chestie cu care u tiai batut capul el se plimba linistit cu bicla, si chiar daca at cand i se intampla ceva special sta o ora sa iti povesteasca, stiind ca oricum nu intelegi nimic, si chiar e prea preocupat de chestiile vechi ca sa auda si de cele noi, si chiar daca trebuie sa aiba timp pentru a ajuta pe toata lumea (pt ca asta ii place sa faca) .....stiu ca at cand voi avea nevoie de el va fi acolo pentru mine..si vreau ca si el sa stie ca oricand va avea nevoie de cineva voi fi acolo pentru el . asta inseamna ca fim prieteni adevarati. Si cred...si sper ca suntem .si daca nu suntem ...oricum noi suntem cei mai shmecheri.;))
Uneori te face sa te simti ca ultimul prost de pe pamant, alteori spune exact ce nu ai vrea sa auzi, alteori vorbeste cu cel mai mare dusman al tau , alteori ii ia apararea persoanei cu care te certi, alteori e prea pasnic....si lista poate continua. Dar ...sincer....merita sa treci cu vedearea chestiile astea, si sa il accepti asa cum e, pt ca nu multa lume poate fi asa cum e el . FRAERUL...

E cel mai bun prieten informatician,biciclist,fotograf, "biolog", fraier,sunetist,nefumator pe care il cunosc;)

Daca iubesti pe cineva cum poti sa si il urasti in acelasi timp ? 10 Lucruri pe care le urasc la tine .

1. Te urasc cand ma privesti .
2. Te urasc cand ne certam (tot timpul din motive idioate) .
3. Te urasc pt ca nu te pot refuza.
4. Te urasc cand ai dreptate .
5. Te urasc pt ca imi pasa de tine si oricat demult as incerca sa fiu indiferenta, nu pot.
6. Te urasc pentru ca te-am cunoscut .
7. Te urasc pt ca creezi dependenta.
8. Te urasc pt ca ai cele mai adorabile maini.
9. Te urasc pt ca am ajuns sa scriu despre tine .

... dar totusi cel mai mare lucru pe care il urasc este ca nu te urasc deloc ...

?!

Iti mai aduci aminte cand eu eram singura care credea in tine? Iti mai aduci cand imi omoram nervii ca sa te ridic pe tine? Mai stii cand erai la pamant din toate punctele de vedere, dar eu eram acolo si iti redam increderea in tine? Mai stii cand iti ridicam moralul si nu ceream nimic in schimb?

Nu ! normal ca numai stii. :)

Asta imi repetam in cap,ieri in timp ce veneam de la liceu. Dupa 8 ore de desenat si tocit nervii, mi-am amintit de tine… Mi-am amintit cum vorbeam cu tine de fosta mea iubire. Mi-am amintit cum m-ai facut sa-mi dau seama ca sunt doar o copila si ca sufar degeaba. Da,mi-am dat si eu seama ca sufar degeaba..
Stii, nu te cunosc. Si nici nu vreau sa te cunosc. Tu,esti mai matur decat probabil voi fi eu in urmatorii 10 ani.. Probabil e si din cauza diferentei de varsta.

Please?....

sometimes we say the wrong things.
sometimes they get mistaken for something we didn't mean.
i just want to say that i want you to stay right where you are
no matter what happens between us. don't ever leave me
no matter how bad things get. you're what gives me hope,
strength, and the ability to wake up every morning.
please stay by my side, and don't walk too far away from my heart.

the reason that i hate you

You make me smile for no reason whatsoever, you make me laugh at the unfunny things, but most of all, you make me love you when I shouldn't be loving you.

Trezire la realitate

Cu zilele care treceau , realizam ca tu nu ai fost niciodată aici . Totul a fost doar un vis ... un vis care acum pare a fi un cosmar , care nu-mi lasă mintea in pace

Iti amintesti de mine?
Aveam aceleasi ganduri si pareri.
Eram atat de fermecata de privirea ta, incat doar cand ma priveai ramaneam fara cuvinte...cuvinte care acum au inceput sa doara.
Simt ca ma pierd, ma pierd printre aceasta lume indiferenta si rea. Lumea te intreaba "ce faci"? Dar cu ce scop pun aceasta intrebare? Chiar le pasa ce faci? Unde esti? Cu ce-ti ocupi timpul?
Aparentele insala,da...insala ingrozitor de tare.
A fost frumos cat a durat dar toate au un sfarsit!

You never stop loving someone, you just learn to live without them.