Barbatul este cea mai elevata dintre creaturi; Femeia e cel mai inalt ideal. Dumnezeu a facut pentru barbat tron, iar ptr. femeie altar. Tronul exalta, altarul sfinteste. Barbatul e creierul, Femeia e inima. Creierul primeste lumina, inima primeste iubire. Lumina fecundeaza, iubirea reinvie. Barbatul este puternic prin ratiune, femeia e invincibila prin lacrimi. Ratiunea convinge, lacrimile induioseaza. Barbatul e capabil de orice eroism, femeia de orice sacrificiu. Eroismul innobileaza, sacrificiul aduce sublimul. Barbatul detine suprematia, femeia are intuitia. Suprematia significa forta, intuitia reprezinta dreptatea. Barbatul este un geniu, femeia un inger . Geniul este incomensurabil, ingerul inexprimabil. Aspiratia barbatului este indreptata catre gloria suprema, aspiratia femeii catre virtutea desavarsita. Gloria face totul maret, virtutea totul divin. Barbatul este un cod, femeia o evanghelie. Codul corijeaza, evanghelia desavarseste. Barbatul gandeste, femeia intuieste. A gandi presupune a avea un creier superior. A intui, simtind, inseamna a avea pe frunte o aureola. Barbatul este un ocean, femeia un lac. Oceanul are perla care il impodobeste, lacul poezia ce- l lumineaza. Barbatul e un vultur care zboara, femeia o privighetoare ce canta. A zbura inseamna a domina spatiul, a canta inseamna a cuceri sufletul. Barbatul e un templu, femeia e sanctuarul. In fata templului ne descoperim, in fata sanctuarului ingenunchem.
Barbatul e plasat acolo unde se sfarseste pamantul, femeia acolo unde incepe cerul.

Privesc la stele si tac

A mai trecut o zi.

Inca n-am reusit sa te-nteleg,

...oare mai are rost?



Alerg spre necunoscut

De ce-ti e frica acum ?

De tine... de mine?

Stiu ca n-o sa-mi raspunzi niciodata.



Aparentele intotdeauna insala

Nu te-ai saturat de efemer?

...si de zambetele lor false.



Si noaptea se preschimba-n zi,

Am nevoie de amintiri, vise

Poate si de putin timp

...vreau sa ma imbat cu fericire.



Uite, timpul a trecut

Suntem scrum, ceata, numai fum.

Crezi ca ar trebui sa ne conformam ?

Mi-e dor ... mi-e dor sa iti spun ca mi-e dor ... de tine. Mi-e dor de un miliard de lucruri pe care le-am facut si inca un miliard care au ramas sperante. Sau nici n-am avut intentia? Ba am avut ... dar n-am stiut cum si cand. N-am stiut ... si iar e tacere in jurul nostru, un munte de tacere.

Si-am vrut ... am vrut sa te sun, stii? Sa-ti spun ca mi-e dor, tare dor... dar n-am putut. N-am putut ,bai!!! Ca e mereu un zid intre noi doi!! Da, e un zid intre noi ... Si zidul asta e transparent ... de sticla si nu se aude. Te vad, dar nu putem comunica. Se sparg cuvintele in noi. Sau ... sau se lovesc de mine si cad. Ma gandeam ca ar fi fost amuzant totusi. Am fi putut inventa un limbaj prin semne, un fel de joc de mima .... si am fi vorbit. Amuzant ... nu ... trist. Ca noi n-am facut asta, nu, n-am facut nimic, n-am vorbit in niciun fel.

The quiet scares me 'cause it screams the truth

"O femeie poate descoperi mai bine decat un barbat micile secrete...mai ales cele rusinoase"

Adevaratul curaj inseamna sa faci ceva fara martori, un lucru pe care altii l-ar fi facut in fata lumii intregi.

Seriale de "încercat":

* Prison Break - un tip incredibil de deştept intră intenţionat la închisoare cu un plan bine pus la punct de a-l scoate pe fratele lui acuzat pe nedrept. Sună bine? Vezi informaţii complete, primul sezon şi subtitrări.
* Supernatural - doi fraţi care au de furcă zi de zi cu tot soiul de monştrii, fantome, demoni şi chiar îngeri. Informaţii complete, primul sezon şi subtitrări.
* Lost (Pierduţi fără urmă) - naufragiaţi pe o insulă deosebit de ciudată, cu proprietăţi ciudate, pe care se petrec lucruri ciudate şi în care cuvântul ciudat se accentuează de la episod la episod.
* Grey's Anatomy - un spital cu problemele, bucuriiile si necazurile specifice. Un fel de spitatul de urgenţă, dar mai romantic, mai amuzant şi mai dramatic. Un pic.
* Desperate Housewives- Viaţa soţiiilor care stau acasă, intr-o comunitate mică. Idile, distracţii, probleme, şi toate cele.
* Dollhouse - O casă în care un set de oameni ajunşi aici de bună voie sunt "programaţi" să facă orice, pentru diferiţi clienţi. Plus investigaţii, situaţii delicate, probleme şi alte cele.

de Octavian Paler

Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta…

Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca,tot ce poti face este sa fii o persoana iubita…

Am învaţat unele lucruri în viaţă pe care vi le împărtăşesc şi vouă ! Am învăţat că nu poţi face pe cineva să te iubească. Tot ce poţi face este să fii o persoană iubită. Restul… depinde de ceilalţi. Am învăţat că oricât mi-ar păsa mie, altora s-ar putea să nu le pese. Am învăţat că durează ani să câştigi încrederea şi că doar în câteva secunde poţi să o pierzi. Am învăţat că nu contează CE ai în viaţă CI PE CINE AI. Am învăţat că te descurci şi ţi-e folosit farmecul circa 15 minute. După accea, însă, ar fii bine să ştii ceva.
Am învăţat că nu trebiue să să te compari cu ceea ce pot alţii să facă mai bine, ci contează ceea ce poţi să faci tu. Am învăţat că nu contează ce li se întâmplă oamenilor, ci contează ce pot să fac eu pentru a rezolva.

Am învăţat că oricum ai tăia, orice lucru are două feţe.
Am învăţat că trebiue să te desparţi de cei dragi cu cuvinte calde; s-ar putea să fie ultima oară când îi vezi.

Am învăţat că poţi continua încă mult timp după ce ai spus că nu mai poţi.
Am învăţat că eroi sunt cei care fac ce trebuie, când trebuie, indiferent de consecinţe.
Am învăţat că sunt oameni care te iubesc, dar nu ştiu s-o arate.
Am învăţat că atunci când sunt supărat am DREPTUL să fiu supărat, dar nu am dreptul să fiu şi rău.
Am învăţat că prietenia adevărată continua să existe chiar şi la distanţă. Iar asta este valabil şi pentru iubirea adevarată. Am învăţat că, dacă cineva nu te iubeşte cum ai vrea tu, nu înseamnă că nu te iubeşte din tot sufletul. Am învăţat că indiferent cât de bun iţi este un prieten oricum te va răni din când în când, iar tu trebiue să-l ierţi pentru asta.
Am învăţat că nu este întotdeauna de ajuns să fii iertat de alţii ; câteodată trebuie să înveţi să te ierţi pe tine însuţi. Am învăţat că indiferent cât de mult suferi, lumea nu se va opri în loc pentru durerea ta.

Am învăţat că trecutul şi circumstanţele ţi-ar putea influenţa personalitatea, dar că TU eşti responsabil pentru ceea ce devii. Am învăţat că dacă doi oameni se ceartă, nu înseamnă că nu se iubesc. Şi nici faptul că nu se ceartă nu dovedeşte că se iubesc. Am învăţat că uneori trebuie să pui persoana pe primul loc şi nu faptele sale.

Am învăţat că doi oameni pot privi acelaşi lucru şi pot vedea ceva total diferit.
Am învăţat că indiferent de consecinţe cei care sunt cinstiţi cu ei înşişi ajung departe în viaţă.

Am învăţat că viaţa îţi poate fi schimbată în câteva ore de către oameni care nici nu te cunosc.

Am învăţat că şi atunci când crezi că nu mai ai nimic de dat, când te strigă un prieten vei putea găsi puterea de a-l ajuta.
Am învăţat că scrisul ca şi vorbitul, pot linişti durerile sufleteşti.

Am învăţat că oamenii la care ţii cel mai mult îţi sunt luaţi prea repede…

Am învaţat că este prea greu să-ţi dai seama unde să tragi linie între a fi amabil, a nu răni oamenii şi a-ţi susţine părerile.

Am învăţat să iubesc ca să pot să fiu iubit.

''Cine nu sfârşeşte în tăcere, înseamnă că n-a văzut totul.''

“It’s much easier not to know things sometimes.”

“It’s kind of like when you look at yourself in the mirror and you say your name. And it gets to a point where none of it seems real.”

“So this is my life. And I want you to know that I am both happy and sad and I’m still trying to figure out how that could be.”

“I just need to know that someone out there listens and understands…I need to know that these people exist.”

“So, I guess we are who we are for a lot of reasons. And maybe we’ll never know most of them. But even if we don’t have the power to choose where we come from, we can still choose where we go from there. We can still do things. And we can try to feel okay about them.”

Heaven is a place on Earth

De ce orice ai face nu e destul de bine?De ce fiecare cuvânt spus te face să te gândeşti dacă chiar ai spus adevărul?Minţim atât de mult încât chiar începem să credem ce spunem.
În fiecare zi trebuie să zâmbim cel puţin odată forţat,trebuie să spunem cel puţin o minciună că cineva să nu sufere.Dar noi?Pentru noi cine e în stare să mintă,să forţeze un zâmbet?Păi cam nimeni,cred că e o lege a "cursului vieţi",omul ajută,omul îşi pune sentimentele pe tavă,omul suferă.
Azi,aceeaşi chesti,aceeaşi rutină,aceeaşi ignoranţă.Te simţi atât de sec încât nici nu-ţi mai vine să trăieşti.Tte uiţi în jur:fericire.
Cum pot să fie ei atât de fericiţi şi tu nu?adică ei chiar nu văd?Nu ştiu câte lucruri nedrepte se întâmplă?Cum pot să zâmbească?
Deja ţi se face scârbă când îi vezi,Ce fericiţi se prefac să fie,cum pot să se comporte normal,ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat,ignoranţă.
Deja îţi e silă de filmele siropoase şi de pozele din reviste.Deja a trecut prea mult timp,şi tu ce?Tot singur,da, doar tu cu tine.E mai bine aşa,o lume a ta,nimic real.Nu e real,dacă e doare.
Lumea reală suferă,şi tu încerci să eviţi asta,fugi de suferinţă.
Doar tu şi tine,tu cu visele tale.
Visele nu poate să ţi le ia nimeni,sunt ale tale,iau viaţă prin tine,trăiesc prin tine,mor prin tine.
Ele nu pot să te părăsească sau să-şi facă bagajele şi să plece fără nici un motiv,nu te mint,nu te lasă la greu,nu mor.Poţi să trăieşti,să zâmbeşti,să fi ce vrei şi cu cine vrei,
Poţi să simţi.
trăim când visăm.

De când te naşti , şi până mori trăieşti cu un semtiment, nu mulţi îl cunosc , sau l-au cunoscut şi mai puţini o să-l trăiască, dar cu toţi îl aşteptăm, dragostea.
De mici suntem învăţaţi că este scopul suprem , şi trăim sperând,cerşind, amăgindu-ne că poate, într-o zi o să-l întâlnim pe Făt-Frumos , şi ca prin minune toate complexele,grijile,neajunsurile o să dispară.Încă din cărţi învăţam că totul trebuie să aibă un happy end, dacă nu, nu e perfect, ei bine eu asta ştiu, asta am învăţat din Cenuşăreasă , Frumoasa Adormită ,şi toate minunatele poveşti care parcă îţi spun "Hey! viaţa e frumoasă"...in your face Grimm , nu e.
Nu există happy end , sau Făt-Frumos , Prince Charming , Romeo sau câte alte denumiri mai are.Există doar filme, cărţi,articole care te amăgesc.Urăsc filmele de dragoste, pentru că mereu ca naiva ajung să termin cutia de şerveţele,cum urăsc de asemenea revistele gen "Cum să-l găseşti pe "the one".
Toţi construiesc o lume perfectă, în care ei sunt Frumoasa aşteptând Bestia,şi aşteaptă, aşteaptă,şi mai aşteaptă, de ce?pentru că aşa scrie peste tot, persoana potrivită nu apare din senin, trebuie căutată,dorită şi mai ales da, aşteptată.Şi la un moment dat te saturi să aştepţi,ce se întâmplă atunci?ei bine treci prin crize existenţiale şi ajungi unde sunt eu, scriind despre cum poveştiile copilăriei sunt nişte minciuni, care au tendinţa de aţi creea imaginea unei viitoare vieţi perfecte, adică Rapunzelle şi-a găsit salvatorul, noi de ce nu?

And they lived Happily N'Ever After.

Cel mai urât lcuru pe care ţi-l poate face cineva e să te facă să te simţi dispensabil.De parcă ai fi un obiect pe care îl foloseşti un timp pentru a nu te plictisi, iar apoi când nu îţi mai este folositor îl arunci în cel mai îndepărtat colţ,că un gunoi.
Iar tu, gunoiul,îţi spui,îţi impui,că nu o să mai cazi în mreje, că o să fi ferm şi hotărât să rezişti tentaţiei, dar până la sfârşitul zile,ajungi tot "obiectul dispensabil" ,uitat,tot gunoiul la care el se întoarce din când în când.

Am observat că sunt două tipuri de oameni în lume: cei care fac, şi cei care privesc pe alţii cum fac.Eu eram din cei care făceau ceva, acum decât privesc, am devenit privitoare de profesie.
Sunt extrem de comodă, nu mă implic, privesc şi îi analizez pe cei care fac.
Mi s-a acrit de privit.
A, şi ce am mai observat în week-end, că am moacă de "the girl next door", fata aia căreia toţi îi spun problemele, cele mai mici şi nesemnificante chesti, lucruri intime pe care chiar nu simţeam nevoie să le ştiu despre persoana respectivă.
Sincer, nu vreau să fiu "fata drăguţă" care ajută pe toată lumea, care e mereu aici să te plângi pe bluza ei cea nouă.De ce? pentru că e luată de proastă, mai tot timpul.Fata drăguţă care ia câinii după stradă acasă, fata drăguţă care se joacă în parc cu copii cu handicap, fata drăguţă care îţi explică de ce e bine pentru planeta asta să nu-ţi arunci tu gunoaiele pe stradă, fata drăguţă care lasă bătrânii în faţă ei la casă, faţă drăguţă care e mereu luată peste picior.
No more nice girl.

La începutul lumii Dumnezeu a creat cerul, iar apoi pământul,sau cel puţin aşa se zice.
A creat păsările din cer, animalele de pe pământ.
Şi-a privit creaţia, a văzut că totul este bine,iar apoi D-zeu s-a gândit să creeze bărbatul...de atunci totul s-a dus de râpă.
Nimic nu e sigur la ei.
Nu ştiu ce vor.
Nu ştiu cum să obţină ce vor.
Nu ştiu să mărturisească ce vor.
Nu ştiu să-şi arate sentimentele.
Te întărâtă
Te ademenesc
Te vrăjesc
Te hipnotizează
Te aruncă
Se întorc...
Se încurcă în idei şi concepte din care nici ei nu ştiu cum să iasă.
Sunt exact că o pereche de pantofi : te costă, cei comozi nu te atrag, iar cei care te atrag nu vor să intre,trebuie călcaţi în picioare, iar dacă nu sunt potriviţi s-ar putea să te "bată"
Iar când dau de necaz, adică mai tot timpul, se aşteaptă să le pice din cer răspunsul sau să-l găsească ascuns într-un bileţel dintr-un fursec chinezesc.

"Not everything that can be counted counts, and not everything that counts can be counted." - Albert Einstein

Suntem doar niste actori pe o scena dominata de vise- Daca zambesc nu inseamna ca sunt fericita- Ma simt ca o pasare inchisa intr-o colivie- Am dreptul la tristete- Simt ca lipseste ceva- Lipseste o piesa din puzzel-ul meu...-Poate ca lipsesti tu.

Suntem marionetele destinului. Spun ca “suntem marionete”, pentru ca nici macar nu incercam sa ne impotrivim lui, spunem doar ca “nu ne putem impotrivi destinului” ; nu facem nimic pentru a iesi din tipare.
Suntem prea lejeri si prea plini de noi.
Suntem mult prea preocupati de vietile altora, si o neglijam pe a noastra.
Suntem prea ocupati sa radem de defectele altora si nu ne uitam mai intai la propria noastra persoana.
Suntem prea plini de noi pentru a spune “multumesc” si spunem doar “mersi”.
Suntem prea prinsi in “tipare” pentru a rade necontrolat ; ne-am obisnuit sa afisam pe chipurile noastre doar un zambet comercial si gol.
Ne laudam ca am citit “bunele maniere”, insa eu cred ca acea carte este scrisa pentru cei ce nu simt.
Suntem prea ocupati sa acordam atentie unor persoane care nu merita atentia noastra, si ii neglijam pe cei ce o merita.
Suntem prea ocupati cu nimicuri si uitam sa le spunem celor dragi cat tinem la ei.
Uitam sa-i spunem persoanei iubite “te iubesc”, uitam sa simtim, uitam sa ne traim viata, uitam de sufletul nostru, uitam ca micile detalii fac diferenta, uitam de noi insine…

De ce oamenii in care-ti pui cea mai mare incredere te dezamagesc de cele mai multe ori ? Sunt atat de dezamagita ...totul si toate s-au intors impotriva mea.
In viziunea mea de copil ...lumea era frumoasa .Eram inconjurata de atatia "prieteni" care in final s-au declarat niste impostori cu inima rece. Am trecut peste asta,mi-a fost greu ...adica cred ca si ti-e tiar fi:ca azi sa ai totul si maine sa nu mai ai nimic....



De ce nu te mai gasesc? Inainte te gaseam atat de usor iar acum esti de negasit. Printre aceste randuri nu vreau decat sa exprim ceva, ceva ce am simtit si poate mai simt! Ai dat cu piciorul atat de repede si atat de indiferent incat nu mi-am facut nici o parere despre tine, nu te cunosc desi vroiam sa-mi dau seama cum esti de prima data cand te-am zarit. Printre asa multa lume te-am zarit, a fost indeajus o privire. Poate a insemnat prea mult ... Pentru tine as fi facut orice, de la cel mai simplu lucru pana la cel mai greu de realizat. Atat de simplu mi se parea totul cu tine, puteam realiza orice, toate ieseau perfect! A trecut destul timp,dar inca gandul mi-e la tine, la zilele cu soare, la cuvintele care ma faceau sa zbor, care defapt cred ca erau doar minciuni. Sunt atat de...lipsita de viata. Acum totul pare greu si toate merg foarte prost! Dar...cred ca te voi gasi, cred ca va fi din nou ce a fost odata...

Viata e ca un film, dar adormim pana sa ne dam seama ca s-a sfarsit. "

Scrisoare catre liceeni

Noi am pierdut. Dar voi, voi mai aveti o sansa. Noi am fost fericiti ca am descoperit Coca-cola si bananele si am crezut ca daca noi citim, si ei vor citi. Si ca toti vom progresa si tara o sa aiba scapare. Noi ne-am inselat. Unii dintre noi au plecat de aici. Castiga bani acolo si tanjesc dupa orasul asta imputit. Voi insa, voi aveti o sansa. Voi, aveti sansa.

Nu va ganditi la furat. E calea cea mai simpla. Stiu ca ati aflat ca asa te imbogatesti. Daca ai pamant sau daca faci afaceri cu statul. Stiti voi ceva despre tva si cum ai putea sa-l furi, dar nu va e inca foarte clar. Nu asta e drumul. Cu cat se va fura mai mult, cu atat se va construi mai putin, iar copiii copiilor nostri vor mosteni un imperiu de cenusa. Sunteti tineri si totusi habar n-aveti ce inseamna un oras in care se circula normal. Daca voi habar n-aveti si daca Ei continua sa fure, ganditi-va la copiii nostri. Nu e nici o sansa.

Cititi. Cititi mult. Cititi tot ce va pica in mana. Nu-i mai ascultati doar pe profesori. Cititi orice, fara discernamant. Nimic nu e mai important ca lectura, acum. Apoi, cautati-va intre voi. Vedeti care cititi aceleasi lucruri si inhaitati-va. Numai in haita de oameni destepti o sa reusiti. Unul singur dintre voi va fi mancat. Zece insa, s-ar putea sa reusiti. Ganditi-va de pe acum sa-i inlocuiti. Timpul lor trebuie sa se termine. Trebuie sa-i dominati. Dar nu cu gandul ca veti fura mai mult ca ei. Asta e calea simpla care va va sufoca mostenitorii. Ce-o sa faceti cu milioanele intr-un oras mort? Ce-o sa cumparati, cu banii gramezi? La ce-ti foloseste un Lamborghini cand n-ai o autostrada? De ce sa ai o vila intr-un cartier sufocat de inundatii?

Nu va dusmaniti profesorii. Sunt oameni amarati, din ale caror drame puteti invata. Isi dau priceperea pe un salariu de nimic si va invata carte. Nu va bateti joc de ei. Au muncit, si nu e vina lor ca parintii vostri s-au descurcat mai bine. N-aveti nici un drept sa-i dispretuiti. Nu le sunteti superiori. Banii parintilor vostri nu va reprezinta. Va reprezinta doar ceea ce puteti scoate pe gura. Aveti grija ce scoateti pe gura. Vremea pumnului si a bodiguarzilor a trecut. O sa calatoriti, iar copiii francezi invata carte, englezii la fel. Va confruntati cu o lume care acum e mai deschisa decat oricand. Hotii de la putere nu sunt in stare sa va spuna cine este Delacroix sau Chagall. Nici Duchamp. Nu va pot spune care e influenta lui Schopenhauer in Sarmanul Dionis si nici de ce este Eminescu un romantic intarziat. Foarte putini o sa va spuna cine a pictat Cina cea de taina si de ce Visconti a ales romanul lui Thomas Mann ca sa faca un mare film. Ei vor sti doar sa va invete sa furati. Iar calea asta, mai devreme sau mai tarziu, se va infunda si ne va asfixia copiii.

Nu va mai luati dupa ziare. Nu dau doi bani pe generatia voastra, nu va dati seama? Pentru ei, cu cat sunteti mai prosti, cu atat le va fi mai usor sa va vanda orice cacat. Iar cacatul pe care il veti cumpara va fi obtinut de la prosti, platiti pe masura. Adica prost. Eleva porno este un exemplu. Nu cititi ziarele. Cititi cateva, cele care va informeaza. Nu marsati la orice promotie. Fiti mai selectivi.

Nu fumati iarba si nu va dati in cap cu alcool, cu orice pret. O sa le dati apa la moara incultilor si hotilor de la putere. Le va fi mai simplu sa va catalogheze drept o generatie de distrusi, iar banii destinati salvarii voastre, ii vor fura. E timp si pentru iarba, e timp si pentru tequilla. Acum insa trebuie sa invatati, pentru ca in curand nu va mai fi timp pentru asta, caci veti intra in viata adanc de tot, si e mai rau ca in jungla. Animalele au reguli nescrise. Oamenii au legi scrise.

Nu alergati dupa bani cu orice pret. Banii trebuie sa va fie doar mijloc, nu scop. Scopul vostru trebuie sa fie cunoasterea. Cu cat veti sti mai multe, cu atat veti fi mai inalti. Orice carte citita, orice lectie invatata, se vor aseza sub voi si va vor ridica deasupra celorlalti. Veti domina cu mintea. Nu e nimic mai frumos decat asta. Europa cumpara inteligenta. Romania nu cumpara nimic pentru ca hotii nu construiesc, hotii fura. Nu uitati ca va fura pe voi si asta trebuie sa va opreasca. O sa auziti toata viata de Napoleon si de Nicolae Titulescu, dar sigur copiii vostri nu vor sti cine a fost Emil Boc. Istoria o scriu cei care construiesc.

Sunteti tineri. Nu va ganditi ca sunteti slabi. Puterea voastra sta in curatenie. Sunteti curati, n-au apucat sa va manjeasca, dar daca dintre voi nu se vor ridica luptatorii, o sa va improaste cu noroiul strazilor pe care nu le-au reparat. Fiecare picatura de noroi sunt banii care n-au ajuns pe strada aia. Trebuie sa schimbati asta. Care e calea? Sa cititi. Literatura universala o sa va invete sa deosebiti Binele de Rau. Balzac, Stendhal, Dumas, Dostoievski, Dickens, Tolstoi, Goethe, toti deosebesc Binele de Rau. Din prezentul amaratei asteia de tari nu puteti invata Binele. Binele puteti fi voi. Si cu cat veti fi mai multi buni, cu atat veti sufoca raul. Nu e imposibil. Dati scrisoarea asta mai departe. Deveniti buni, mai buni, cei mai buni si raspanditi-va precum lacustele.

Nu-i invidiati pe oamenii cu bani. Nu va faceti modele din baietii de bani gata, din baietii de oras. Dupa treizeci si noua de ani le va ramane doar o lista lunga de femei. Or trofeele astea sunt trecatoare. Cand imbatranesti si trofeul tau va fi o baba. Dupa asta vine singuratatea. Voi aveti sansa sa lasati ceva in urma voastra. Banii nu sunt Calea. Priviti unde ne-a adus setea de bani.

Nu va resemnati, asta nu duce nicaieri. Capul plecat, sabia il taie. Protestati, luptati, protestati. Cu scop, insa. Nu degeaba, ca altfel se transforma in latrat. Invatati legile. Invatati-va drepturile. Atunci veti sti cand are cineva voie sa va legitimeze. Veti sti cum sa luptati, daca veti sti legile. Apoi o sa vedeti ca legile sunt proaste. Si veti intelege ca trebuie sa le schimbati. Pare greu si cere timp. Dar, Doamne, voi aveti timp si pentru voi nimic nu e greu. Voi nu intelegeti ca SUNTETI SCHIMBAREA? Daca voi lasati tara asta pe mana hotilor, atunci, de-abia copii vostri vor mai avea o sansa! Caci sansa vine o data la o generatie. Noi am pierdut. Cativa dintre noi, si nu suntem putini, va putem ajuta. Noi suntem Fomila si Setila, dar voi sunteti Harap-Alb. Alegeti dintre voi pe adevaratii lideri. Sa-i alegeti si sa nu-i invidiati. Lor le va fi cel mai greu. Vor avea gloria, dar si cosmarul. Vor fi salvatorii vostri, dar se vor pierde pe ei insisi. Liderii trebuie sa fie dintre voi. Si trebuie sa-i cautati de pe acum. Uitati-va unii la altii in fiecare zi si cautati-va capitanii. Altfel veti pieri o data cu noi. Si atunci portile libertatii ne vor fi inchise si EI vor castiga. Cine sunt ei? Stiti foarte bine. Ii vedeti in ziare, in fiecare zi.

Salvati-va! Salvati-ne! Este o singura cale! Lupta cunoasterii!! Si cand veti fi castigat lupta cunoasterii, de-abia atunci veti cunoaste sa luptati cu adevarat!!!

Nu va amagiti cu prezentul... Salvati-va in viitor. Noi am pierdut. Voi? Ce faceti?

scris de tudorchirila

Ea:slava domnului...deci nu esti perfect
El:si ce?..vrei sa spui ca tu esti?
Ea:fereasca sfantul...daca as fi,nu as mai fi aici cu tine

Ea:ti-am spus ca te iubesc?
El:nu
Ea:de ce nu m-ai intrebat?
El:sa iti spun sincer...mi-era frica
Ea:poti sa ma intrebi acum
El:ma iubesti?
Ea:tu ce crezi?
El:da.deh.poate
Ea:XXX(un nume ales la intamplare.. ad e anonim)?
El:da?
Ea:nu as putea spune defapt ca te iubesc..
El:ok..deci ce mai e si asta?
Ea:te iubesc FOARTE MULT

Ea:Alo....
El:S?...ce mai faci?
Ea:da...poftim?
El:s...ce ai spuna daca te-as informa ..(ezita..)
Ea:(astepta..)
El:daca ti-as spuna ca m-am indragostit de tine
(pauza)
Ea:as spune....ca mananci castane
...
(fata inchide)

Ea:nu-mi place...
El:ce anume?
Ea:faptul ca-mi place:D

El:vreau sa te anunt,obraznicatura ce esti,ca vineri e meciul cu D.
Ea:Nu mai spune?
El:mi-ar placea sa vii si tu.
Ea:de ce mi-as pierde timplul cu asemenea tampenii?
El:pentru ca joc eu...
Ea:de partea cui?

You can dance anywhere, even if only in your heart

Don’t expect to be perfect!

Pot spune ca viata mea e un hotel de vise.Nu incetez sa visez niciodata.Visez la ziua de maine,visez la eterna fericire alaturi de el,visez la flori,visez la orice ma tine in viata.

Visez la lucruri marunte…

Visele nu trebuie lasate sa moara ! Sunt hrana sufletului … Si,singurul mod in care ne putem salva visele este sa ne bucuram si de cele mai mici bucurii…

Uneori am tendinta,de a cataloga oamenii fara ai cunoaste.

Niciodata nu imi gasesc cuvintele , mereu spun tampenii,si apoi imi dau seama si zambesc.

Oare?!

Suntem noi si lumea! Noi si alte persoane.Ma intreb.. oare chiar exista “noi”?

Oare chiar asa e,sau sunt doar aparente?!

In agitatia dupa-amiezii, stand pe o banca, fumam prima tigara din pachet. Simteam cum fumul imi acapareaza si omoara plamanii. Cu castile in urechi, eram oarecum protejata de zgomotul infernal produs de masini. Apoi te-am zarit. Erai tu ? Chiar tu. Mi-a stat inima in loc, mi s-a oprit respiratia, si numai auzeam muzica. Te zarisem,la cativa metrii departare. Cand te-ai apropiat privirea ta m-a resuscitat,iar vorbele tale m-au zbuciumat. Am uitat chiar si de tigara care o aveam aprinsa, eram prea acaparata de tine.

Munca in echipa presupune in primul rind sa-ti pierzi jumatate din timp explicindu-le celorlalti de ce nu au dreptate

Este de o mie de ori mai bine sa fii optimist si sa te inseli, decit sa fii pesimist si sa ai dreptate.

O iubire care nu risca nimic, nu valoreaza nimic.