Suntem marionetele destinului. Spun ca “suntem marionete”, pentru ca nici macar nu incercam sa ne impotrivim lui, spunem doar ca “nu ne putem impotrivi destinului” ; nu facem nimic pentru a iesi din tipare.
Suntem prea lejeri si prea plini de noi.
Suntem mult prea preocupati de vietile altora, si o neglijam pe a noastra.
Suntem prea ocupati sa radem de defectele altora si nu ne uitam mai intai la propria noastra persoana.
Suntem prea plini de noi pentru a spune “multumesc” si spunem doar “mersi”.
Suntem prea prinsi in “tipare” pentru a rade necontrolat ; ne-am obisnuit sa afisam pe chipurile noastre doar un zambet comercial si gol.
Ne laudam ca am citit “bunele maniere”, insa eu cred ca acea carte este scrisa pentru cei ce nu simt.
Suntem prea ocupati sa acordam atentie unor persoane care nu merita atentia noastra, si ii neglijam pe cei ce o merita.
Suntem prea ocupati cu nimicuri si uitam sa le spunem celor dragi cat tinem la ei.
Uitam sa-i spunem persoanei iubite “te iubesc”, uitam sa simtim, uitam sa ne traim viata, uitam de sufletul nostru, uitam ca micile detalii fac diferenta, uitam de noi insine…