duminică, 10 ianuarie 2010

"Draga mea prietena,



Sper ca randurile pe care le vei citi sa te transpuna intr-o lume cu totul diferita fata de cea in care iti lasi amprenta in fiecare zi.

As vrea ca in noul univers in care vei pasi sa iti lasi o particica, oricat de mica ar fi, din sufletul sau din inima ta, sa simti, fie si pentru putin timp, ca esti acolo si ca traiesti o noua experienta, un capitol nemaiintalnit dintr-o viata nelimitata.

Ce s-a intamplat in tot acest timp? De ce nu ai mai vorbit cu mine? Probail s-a intamplat ceva care te-a determinat sa faci acest fapt.

In tot acest timp probail m-am schimbat si eu... ma tot gandeam cum de s-a ajuns la asta... cumva atat de departe. La ultimele scrisori nu mi-ai mai raspuns... nu te invinuiesc, poate ca nu le-ai primit sau ai intampinat o problema neasteptata. Am crezut ca totul s-a sfarsit, ca totul a disparut, mai ales pentru ca la telefon nu ai mai raspuns. Mi-am zis ca trebuie sa se fi intamplat ceva neobisnuit cu tine sau ca am gresit eu cu ceva.

Apoi, cand ne mai intalneam pe strada, nu te uitai deloc la mine, iar mie imi era frica sa te salut deoarece credeam ca nu imi vei raspunde.

Stiu ca e greu si imi pare rau ca trebuie sa iti amintesc, dar trebuie sa treci peste... Cand ai inceput sa plangi, vroiam sa te intreb ce-ai patit, dar cred ca nu eram persoana potrivita.

Eu te iubesc si te voi iubi in continuare, am nevoie de tine, vreau sa fii mereu langa mine. Nu mi-as putea imagina o viata fara caldura trupului tau, fara saruturile tale adanci, fara glasul tau mereu voios. Cuvintele tale sunt placute ca mirosul florilor care imbalsameaza aerul.

Ma temeam ca nu ne vom mai putea intelege deloc. Acum sunt bucuros ca starea aceasta de incertitudine a trecut si sper ca totul va fi bine si calm de-acum inainte.

Inchei prin a te ruga sa imi raspunzi cat mai repede.



Cu drag,

al tau prieten


P.S. As vrea sa fim nemuritori, sa te pot iubi o vesnicie."