De când te naşti , şi până mori trăieşti cu un semtiment, nu mulţi îl cunosc , sau l-au cunoscut şi mai puţini o să-l trăiască, dar cu toţi îl aşteptăm, dragostea.
De mici suntem învăţaţi că este scopul suprem , şi trăim sperând,cerşind, amăgindu-ne că poate, într-o zi o să-l întâlnim pe Făt-Frumos , şi ca prin minune toate complexele,grijile,neajunsurile o să dispară.Încă din cărţi învăţam că totul trebuie să aibă un happy end, dacă nu, nu e perfect, ei bine eu asta ştiu, asta am învăţat din Cenuşăreasă , Frumoasa Adormită ,şi toate minunatele poveşti care parcă îţi spun "Hey! viaţa e frumoasă"...in your face Grimm , nu e.
Nu există happy end , sau Făt-Frumos , Prince Charming , Romeo sau câte alte denumiri mai are.Există doar filme, cărţi,articole care te amăgesc.Urăsc filmele de dragoste, pentru că mereu ca naiva ajung să termin cutia de şerveţele,cum urăsc de asemenea revistele gen "Cum să-l găseşti pe "the one".
Toţi construiesc o lume perfectă, în care ei sunt Frumoasa aşteptând Bestia,şi aşteaptă, aşteaptă,şi mai aşteaptă, de ce?pentru că aşa scrie peste tot, persoana potrivită nu apare din senin, trebuie căutată,dorită şi mai ales da, aşteptată.Şi la un moment dat te saturi să aştepţi,ce se întâmplă atunci?ei bine treci prin crize existenţiale şi ajungi unde sunt eu, scriind despre cum poveştiile copilăriei sunt nişte minciuni, care au tendinţa de aţi creea imaginea unei viitoare vieţi perfecte, adică Rapunzelle şi-a găsit salvatorul, noi de ce nu?

And they lived Happily N'Ever After.